Îmi întinde mâna prietenos și spune:
-Numele meu este Alin. Mă bucur să te cunosc.
-Mă bucur și eu.
... nu mă bucuram. Părea așa de enervant!..
-V-am păstrat un loc lângă mine. Haideți.
Nu puteam să refuz, vroiam ca soțul meu să se simtă bine. Din conversația celor doi am aflat că Alin era unul dintre oamenii importanți din acea firmă, era singur de câteva luni, mergea des la petreceri. În tot acest timp mă simțeam vizată, mă privea la fiecare 10 secunde. Deja devenisem plictisită să îi tot ascult așa că am mers să îmi învelesc câteva fructe în ciocolată. Nu bine ajung și simt o mână ce mă cuprinde de la mijloc și îmi șoptește:
-Decă o să mănânci asta, rochia nu o să îți mai vină bine.
Am rămas fără glas. Nu știam ce să îi spun. În corpul meu am simțit un fior ciudat. Oarecum îmi plăcea atingerea lui, palma îi era așa de fină și îngrijită. Îmi plăcea asta, adoram bărbați care se îngrijeau. Mă gândeam că probabil vrea să mă seducă, dar eram sigură că nu o să reușească. Eram o femeie puternică ce nu cade în capcanele altora.
În drum spre casă mă gândeam să îi povestesc soțului meu, Dan, despre observațiile făcute în legătură cu Alin. Dar mă gândeam că totul se petrece în mintea mea. Și poate că trebuia să îl cunosc mai bine. Eram destul de tăcută și mă simțeam puțin vinovată. Oare să îi fii lăsat impresia lui Alin că m-ar putea cuceri?
