17 August 2015
Puțin mai trist ca ieri, mai mult decât mâine,
Nu vreau ca, cuiva să-i pese de mine,
Mi-e bine prin tot ce se rulează,
Inima mea de mult nu mai visează,
E moartă, are probleme, o doare,
De ce o simplă persoană nu e o oarecare,
De aș vedea partea bună din viața,
Poate nu m-aș mai trezii trist încă de dimineață,
Aș fi schimbat, un alt om, altul,
Care e diferit de restul,
Oricum sunt diferit de ei,
Eu nu îmi aleg ai mei zei,
Sunt pe cont propriu,
Îmi place să scriu târziu,
Am obiceiul de a nu dormii,
Am inima asta, văd suflete pustii,
Mă simt inuman printre oameni,
Sunt aici pentru tine atunci când nu e nimeni,
Un alt gând, alt rând,
Aș vrea să zâmbesc până când,
Moartea mă cheamă în mormânt,
Deja sunt sătul de multe,
Știu multe lucruri mărunte, profunde,
Dragoste aici nu ai de unde,
Când toată lumea vorbește pe a baniilor unde,
Visez, trăiesc, simt, mor,
Toate se întâmplă treptat, cu timpu' ai și un dor,
Care acum nici nu există sau e doar o iluzie,
Mă uit pe cer, te aleg, te aștept în această vară târzie
