26 Octombrie 2014
Mă uit pe cerul fără nori
Iubirea ta mi-a dat fiori,
Iubirea mea ai spulberat-o,
Şi speranţa ai înecat-o,
Din cauza ei scriu rânduri,
Ea e fata dintre gânduri,
Şi e fata dintre rânduri,
A plecat din gândul meu,
Da a rămas în rândul meu,
Mă uit la cerul care se-noptează,
Sentimente iar cedează,
Inima îmi colorează rimele,
Mâna umple gândurile,
Mintea gândeşte rândurile,
E cam greu să scri despre trecut,
Defapt despre tot ce scri prin aia ai trecut,
Dar nu e bine să fii mereu cu gândul la ce-a fost,
Gândeşte mereu ca un om deştept, nu ca un prost,
Dacă pui sentimente,
Gândeşte-te c-apar regrete,
Ş-atunci vor dispărea multe sentimente,
Pe zi ce trece inima-ţi va fi mai rece,
Gândul te va părăsi,
Calea spre Ea n-o vei găsi,
E cam greu să fiu doar eu,
Dar m-am obişnuit ca tot mereu ce-ai mai bun te lasă la greu,
În viaţă ai momente, regrete şi sentimente,
Ai multe lucruri mărunte,
Cu, care poţi urca pe munte,
N-am prea mulţi prieteni adevăraţi,
Dar am un prieten cât o sută adunaţi,
Râd des, plâng des,
Totul fac atât de des,
Uneori iubesc în exces,
Când iubeşti eşti ca şi un orb,
Când eşti rănit vezi totul ca şi un corb,
Gândirea te face diferit,
Iubirea te face să te simţi iubit,
Visul tău cam tot timpul e strivit,
Pentru că n-ai găsit omul potrivit,
Dar îl vei găsi la momentul potrivit
