5 Septembrie 2015
Scriu partituri din amintiri,
Am dat până acum de multe dezamăgiri,
M-am ridicat după fiecare căzătură,
Am continuat să îmi pun viața pe partitură,
Am continuat să fiu diferit,
Când am dat de ea, am fost fericit,
Credeam că e sfârșitul dezamăgirilor,
Dar încă se aude în inimă ecoul vocilor,
Și a oamenilor care îmi spuneau, că va fi bine,
Îmi spuneau că vor fi mereu lângă mine,
Dar am rămas singur după fiecare luptă,
Am rămas cu inima în pălmi, ruptă,
Timpu' e o prostie când iubești,
Dar când ești singur, cu timpu' te rănești,
Lovești în tine, nu dai de zile senine,
Dar treci mereu peste, obișnuit cu rău din bine, obișnuit să fii prin ruine,
Fata mea, a plecat la pas grăbit,
A trebuit să aleagă, și m-a părăsit,
A avut mereu un altu' la picioare,
De aia la ea iubirea nu doare,
A fost doar durere superficială,
Și cândva am văzut în tine acea fată specială,
Așa mult te-ai schimbat, în rău,
Nu e din vina mea fată, dă vina pe destinul tău,
Și pe ceea ce crezi, că te ocrotește,
În viața când iubești, nu tre' să fii orb, chiar de iubești orbește
