19 Octombrie 2014
Pot să fiu mai bun,
Poţi să fii mai bun,
Putem să fim mai buni,
Atunci când suntem buni,
Suntem crezuţi nebuni,
Dar noi suntem mai rar buni,
Şi bunătatea dispare,
Dispare din vizoare,
Inima bate, versul e departe,
Inima-mi vorbeşte şi nu mă amăgeşte,
Oamenii sunt trecători, pentru unii ai vrea să mori,
Dar oamenii vin şi pleacă, si nu-i interesează ce sentimente îneacă,
Eu m-am obişnuit să fiu tot singur într-o lume mare,
Nu îmi mai caut jumătatea fiindcă ştiu că doare,
M-am obişnuit să trec mereu peste, şi să-mi fac o poveste,
Am o poveste tristă, inima încă rezistă,
Chiar de persoane au plecat,
Eu am rămas singur şi am luptat,
Şi n-am uitat pe cine m-a uitat,
Singur pe drumul meu am continuat,
Şi-am început şi m-am schimbat,
De lume m-am separat,
De Dumnezeu eu n-am uitat,
E cineva acolo sus care-mi veghează calea,
E tatăl meu care şi-a sfârşit calea,
Uneori îi simt lipsa,
Dar ştiu că Dumnezeu a vrut aşa,
Poate e mândru de mine,
Că am ajuns să mă descarc prin rime,
Dar timpul trece uneori chiar foarte greu,
Ca să rezişti ai nevoie de tupeu,
Eu aleg să fiu eu,
Şi nu mă-npotmolesc în greu,
Eu am drumul meu,
Cu mine e mereu Dumnezeu,
Aş scrie mereu pentru o persoană,
Dar tot timpul când apare,
Timpul o ia şi dispare,
Timpul o ia la goană,
Și-mi lasă o bomboană,
Sunt sătul de vorbe vreau fapte,
Cu acele fapte mintea-mi levitează pe marte,
Dar se pare că n-am parte de fapte,
Ci am parte doar de dezamăgiri în parte,
Am 16 ani şi am început să mă cunosc mai bine,
Pur şi simplu mă cunosc din rime,
Sunt lucruri care mereu te fac slab,
Când o am pe EA lângă mine niciodată n-o să cad,
Alege-mă o viaţă pentru tine,
Şi-am să scriu mereu de bine
