3 Noiembrie 2014
Tot ce a fost, a fost un vis frumos,
Dar până la urmă totul a ajuns pe dos,
Tot ce scriu are un rost pentru mine,
Pentru alţii sunt doar nişte rime,
Unii nu le văd sensul,
Dar eu îmi continui mersul,
Viaţa te loveşte regulat,
Îţi spulberă visele la care ai sperat,
Distruge fiecare adevăr constant,
Care erau puse pe pliant,
Viaţa e ca o strofă,
Dacă o scrii din învăţături,
Cu ea trăieşti şi orice înduri,
Inima nu e decât un labirint,
Oamenii care ajung acolo sunt cei care nu mint,
Gândeşte liber, cât timp eşti liber,
Iubeşte cu inima, dar când pleci ia-o şi pe ea,
Mergi mereu în faţă, gândeşte începând de dimineaţă,
Dacă iubeşti să zâmbeşti, învaţă să dăruieşti,
Nu tot timpul aştepta ca să primeşti,
Câteodată mă gândesc la ea, dar ce rost ar mai avea când nici măcar nu e a mea,
Oricum trecutul e trecut, nu mai am pentru cine să lupt
