19 Iulie 2014
Se face iar ora 2,
Eu stau în pat ascultând muzică ce-mi colorează singurătatea,
Tot mă gândesc la persoanele din jur,
Care par a fi prieteni cu colţi,
De care nu poţi să scapi decât mort,
Atunci te duci tot,
Şi nu te mai simţi un robot,
Atunci te rupi de tot,
Şi trebuie să-ţi spui "acum eu pot",
Nu lăsa orgoliul să te separe de ce iubeşti,
Fiindcă atunci răneşti,
Şi nu doreşti,
Să nu împlineşti,
Promisiunile promise,
De lume interzise,
De ea dorite,
Dar de tine neîmplinite,
Şi acest orgoliu',
Te face să te simţi în doliu',
Şi devi omu',
Care a devenit golu',
După plecarea ei,
Tu rămâi cu capu' plecat,
Şi atunci deteşti că n-ai luptat,
La ea cu adevărat,
Dar ai sperat,
Că n-a plecat,
Dar te-a lăsat,
În lumea ta îndurerat,
Şi de toate deplasat,
Dacă treci peste orgoliu',
Poţi să faci orice,
Poţi face realitate multe vise,
Ce erau doar interzise,
Dar acum îţi sunt permise,
Şi dragostea poate să strălucească,
De aici şi până acasă,
Din zarea cea albastră,
În lumea noastră,
Şi vei avea şi o nevastă
Cu, copii şi credincioasă,
De tine ea a fost aleasă,
Pentru a-ţi fii mireasă,
