30 Martie 2015
În minte se derulează amintiri,
Sunt sute de foi ce le umplu cu dezamăgiri,
Scriu vers cu vers, rimă şi accent,
Ascult inima ce pentru mulţi nu costă nici un cent,
Generaţii trec şi un dialog a devenit prea sec,
Copii vor ajunge să nu citească din cărţi şi să se uite pe hărţi,
Pentru că lumea a evoluat, şi copii de jucării au uitat,
Eu sunt din acea generaţie ce n-a cunoscut aglomeraţie,
Copii pe vremea mea, se jucau ascunsa, nu ca azi stau 12 ore în faţa unui monitor, care le fură copilăria cu spor,
Oamenii evoluează pe diferite căi,
Dar pe cele spirituale mereu eşuează,
Şi timpul nu le ajunge, spiritul din ei plânge,
De aş scrie fiecare idee ce-mi trece prin cap,
M-aş descrie ca un încăpăţânat,
De lume separat, pentru simplu fapt,
Că sunt de modă veche,
Adică tot cu căşti în ureche,
Văd stele negre căzătoare, care şi-au pierdut din amploare şi culoare,
Necunoscutul universului e nemărginit,
Cum e si iubirea de care te simţi iubit,
Luptă mereu, chiar de dai de greu,
Ridică capu' sus şi gândeşte-te la un soare fără apus
