Getting Caught (Prima Carte)- Editata

Capitolul 1

Heyyyyyy, Buna. Poveste nouaJ am vrut sa va fac un cadou de sfarsit de an scolar, asa ca sper sa va placaJ

 Capitolul este dedicat minunatei perosoana care mi-a facut coperta din drepata------>

Daca aveti nevoi de coperti, apelati la ea, este geniala:)

Capitolul 1

Mă uit în oglindă și mă întreb dacă tot așa ar fi fost viața mea dacă nu m-ar fi găsit el. Mi-am plimbat ochii peste rochia ce o purtăm. Corsetul albastru avea mici diamante atașate. Restul rochiei era simplă și îmi ajungea aproape până la genunchi. În picioare aveam o pereche de pantofi prea înalți pentru gustul meu, dar problema era că nu prea aveam de ales. Părul mi se revărsa peste umeri, în bucle, ajungându-mi până la jumătatea spatelui. Da, arătam bine și rochia era chiar frumoasă. Și scumpă. Dar nimic din toate acestea nu contează când sub stratul de machiaj de pe fața și zâmbetul pe care îl afișez se ascunde adevărata mea față obosită și cu cearcăne.

Când am auzit sunetul mașinii lui Ethan, mi-am luat plicul și am ieșit din casă. În Ferrari-ul negru din fața mea îl puteam vedea pe Ethan, vorbind la telefon. Un sentiment de frică mă cuprins imediat când am văzut că e nervos. Eu și Ethan nu locuim în aceeași casă, deși a insistat foarte mult să mă mut cu el. Eu locuiesc în casa lăsată de părinții mei când au murit. Gândul acesta mi-a adus lacrimi în ochi, dar am încercat să mă abțin pentru că nu voiam să îmi stric machiajul.

Ethan are 26 de ani și este mai mare și mai puternic decât mine. El m-a salvat acum 2 ani când am rămas singură pe lume, din cauza accidentului de mașină în care părinții mei au fost implicați. Și atunci a apărut Ethan. La început era cel mai drăguț și grijuliu băiat pe care l-am cunoscut, dar cu timpul relația dintre noi s-a răcit. Eram cea mai fericită atunci, dar acum mi-e greață să stau lângă el, dar simt că îi sunt datoare. Și chiar dacă aș vrea să plec, știu că nu m-ar lăsa. Când i-am spus odată că nu mai vreau să îi fac treburile murdare și să mai fur pentru el, și-a ieșit din minți și asta m-a costat o mână ruptă.

Am intrat imediat în mașină pe locul pasagerului, auzindu-l spunând:

-          Vom fi acolo. Am auzit că vorbea cu o voce aspră, dar imediat ce s-a întors spre mine expresia feței i s-a schimbat. Bună, iubito,a spus el aplecându-se spre mine și sărutându-mă dur.

Când a văzut că nu îi răspund la sărut, și-a pus mâna în părul meu trăgând de el. Durerea m-a făcut să îmi deschid gura și atunci și-a împins limba în gura mea. I-am răspuns în final la sărut și mi-a dat drumul. Îmi venea să vomit, dar am afișat un zâmbet sperând că nu își va da seama cât de dezgustată mă simțeam cu adevărat.

-          S-a întâmplat ceva?, am întrebat amintindu-mi conversația lui.

-          Nu, doar că trebuie să anulăm întâlnirea din seara asta. Trebuie să fim prezenți altundeva, a spus el părând nervos probabil pentru că cineva i-a luat șansa de a petrece timpul cu mine.

Nu știu de ce dintre toate fetele din lume, el m-a ales pe mine și eu nu îl pot respinge. A pornit mașina și nu am știut ce să mai zic, așa că m-am concentrat la drumul pe care treceam. Afară era întuneric, dar tot am reușit să văd unde mergem. La Dill’s.

Acolo avea Ethan toate întâlnirile de” afaceri”. Știu ce afaceri face el pentru că fac parte din ele. Defapt, fără mine nu ar reuși să facă nimic pentru că eu sunt cea care face cea mai mare parte și cea mai periculoasă parte din fiecare plan.