Getting Caught (Prima Carte)- Editata

Capitolul 13

Heyyyyyyyy, imi pare foarte rau ca v-am facut sa asteptati atat de mult, doar ca aveam nevoie de timp.  Defapt inca mai am pentru ca intr-un fel mi-am pierdut inspiratia. Incerc sa o fac sa revina, da rnu prea vrea, asa ca sper ca acest capitol sa se ridice la asteptarile voastre:)

Dedicat lui AdinaIon:*

Raisa--->

Am o rugaminte: Daca nu intelegeti ceva, lasati un comentariu si eu va explic:)

Capitolul 13

A doua zi am intrat în bucătărie şi l-am găsit pe Cooper stând la masă. La început am încercam să îl ignor, dar când m-am aşezat în faţa lui cu un iaurt în mână, a trebuit să mă uit la el.

Acei ochii cercănaţi, erau acum mult mai strălucitori şi curaţi.

Buzele lui se mişcau uşor în jurul furculiţei, aşa că mi-am întors privirea, încercând să mă distrag singură.

-          Nu ştiu de ce încerci, a spus el.

Mi-am ridicat din nou privirea înspre el şi l-am privit în ochii.

-          Încerc să ce?

Am desfăcut iaurtul cu biscuiţi pe care îl aveam în mână şi am luat folia şi am început să o ling, păstrând apoi contactul cu Cooper.

În privirea lui, a a apărut acea privire ciudată, dar nu am continuat să ling hârtia. Ochii lui s-au mijit, făcându-mă să zâmbesc.

A rupt contractul pentru câteva secunde, timp în care mi s-a părut că l-am văzut umezindu-şi buzele cu limba, apoi s-a întors către mine, răspunzându-mi la întrebare.

-          Să scapi.

-          Nu încercam să scap. Din instinct am lua-

-          Nu te cred. Dar poţi încerca, dar te anunţ că nu vei reuşi. Fiecare uşă sau colţ al casei este păzită de câte un bodyguard. Am camere care supraveghează fiecare colţ de asemenea.

Mă uitam la el cum continuă să mănânce liniştit.

Ştiam deja că probabil avea un bodyguard, dar câte unul la fiecare colţ, plus camere de luat vederi.

-          Te pregăteşti pentru invazia zombilor? Chiar crezi că aş putea trece de 50 de bărbaţi?

-          Tu nu poţi trece de unul singur, a spus el. Dar nu sunt toţi ca să te păzească pe tine. Am şi alţi duşmani. Defapt Ethan reprezintă cea mai mică grijă a mea pentru că nu ştie unde eşti. Şi m-am asigurat că nu te va găsi prea curând.

S-a ridicat şi a ieşit din bucătărie, punându-şi vasele în chiuvetă.

Ha! Dacă crede că îi spăl vasele, se înşeală.

După ce mi-am terminat iaurtul, mi-am curăţat partea de masă şi am ieşit din bucătărie, aşezându-mă pe canapea.

Aceleaşi programe plictisitoare au apărut pe ecran, dar nu am avut timp să mă plictisesc pentru că ușa de la intrare s-a deschis larg, descoperind un foarte nervos Evan.

S-a descălţat şi când a început să meargă înspre scări, mă văzut pe mine. Direcţia lui s-a schimbat instantaneu, venind acum înspre mine.

Fir-ar!

Paşii lui repezi l-au adus imediat în faţa mea, acesta luându-mă de braţ şi trăgându-mă în sus. Am tras aer adânc în piept pentru că mă bufnea râsul şi nu vroiam să îl fac şi mai nervos decât este deja.