Getting Caught (Prima Carte)- Editata

Capitolul 3

Poate nu o sa va placa pe cine am ales pentru Cooper, dar sper ca pe parcurs sa va abisnuiti cu el . Sau puteti sa va imaginati propriul Cooper:)

Cooper----->

Capitolul 3

Când m-am trezit, am văzut că eram singură în cameră. Măcar gorilele alea nu erau niște obsedați care să mă privească dormind. Dar întrebarea ce mă macină, este de ce nu sunt moartă? Adică trebuie să fi venit până acum, nu? M-am uitat prin cameră după o fereastră, dar nu era niciuna. Cine naiba face o cameră fără geam? Dacă aici își torturează Cooper dușmanii?

Nu mi-a fost niciodată frică de nimic, în afară de Ethan și nu știu de ce acest Cooper, mă înspăimântă. Poate pentru că Ethan a spus că este foarte periculos? Sau poate pentru că pare speriat de el? Gândul de a-l întâlni mă îngrozește, dar într-un fel vreau să văd singură persoană care pare să îl înspăimânte pe Ethan.

Ethan este în această afacere de când avea cincisprezece ani și este foarte bun în ceea ce face. Dacă acest Cooper a reușit să bage frica în el, atunci e mare lucru.

Când am încercat să mă ridic din pat, am simțit cum o durere groaznică mi-a străpuns partea stângă, unde Ethan m-a lovit ieri, sau cel puțin cred că a fost ieri. Oare cât am dormit? Am gemut din cauza dureri și m-am ridicat din pat. Măcar pot să stau pe propriile picioare. Mi-am desfăcut hanoracul negru și mi-am ridicat bluza ca să mă pot uita la rană. Am văzut că în dreptul coastelor din partea stângă eram vânătă și mi-am trecut degetele peste petele mov, gemând din nou. Fir-ar, asta e de rău!

Dintr-odată, ușa s-a deschis larg, iar în dreptul ei stătea gorila ce mi-a dat un pumn în stomac. Când am văzut că se uită la mine cu un zâmbet bolnav pe față, mi-am lăsat bluză în jos, strângându-mi corpul cu hanoracul.

-          Haide, a spus și a venit înspre mine. M-a luat de braț, târându-mă după el. Era prea înalt și mergea prea repede, așa că trebuia aproape să alerg ca să țin pasul cu el.

-          Dă-mi drumul, maniacule, am spus printre dinți.

-          Crede-mă, peste câteva secunde o să îți dorești ca eu să te fi ținut, mi-a şoptit el.

M-a tras după el până în camera ce am presupus că era livingul. Acum că era ziuă, camera părea mai spațioasă și mult mai luminată. Era foarte curat, ceea ce mă făcut să mă întreb dacă locuiește și o femeie aici. Peretele din partea opusă era făcut din sticlă, ducând în spatele casei.

Nu am avut timp să admir peisajul pentru că ochii mi-au căzut pe persoană ce stătea pe una dintre cele două canapele, dar era cu spatele și nu puteam vedea cine e. De fapt, nici nu trebuia să văd cine era pentru că știam deja. Cooper.

Înainte să am timp să fac ceva, gorila m-a târât pe lângă canapea, azvârlindu-mă drept în fața ei. Nu aveam echilibru, așa că am căzut pe cea de-a doua canapea, gemând. Canapelele erau una în fața celeilalte, iar atunci când am ridicat capul, privirea mi s-a blocat într-a bărbatului din fața mea.

Mă uitam la el și nu mă puteam abține să nu mă gândesc că arată bine. Ochii lui mari și negri se holbau în ai mei de parcă vedeau direct prin mine. Ochii mi-au căzut pe corpul lui acoperit de un tricou alb și de jacheta neagră. Părea bine lucrat, chiar și prin atâtea haine.

Poziția lui era cam neglijentă. Stătea sprijinit de spătarul canapelei cu un picior aruncat peste unul dintre brațele acesteia, fumând o țigară. Părul lui negru, era ciufulit din cauza poziției, dar asta îl făcea, într-un mod ciudat, și mai atrăgător, dându-i aerul de om periculos.