Hey! Deja stiti ca imi pare rau ca nu am mai postat de mult...sau cel putin sper ca stiti.
1.Am decis sa impart aceasta poveste in doua parti, aceasta fiind prima parte.
2.Aceasta carte se aproprie de sfarsit, fiind ramase in jur de 4 capitole.
3. Dedicat lui ‘Withmusic’
4.Copertile facute de ‘CiocolataCuAlune14’--->
Jay Sean- Cry--------->
Capitolul 22
Linişte. Asta e tot ce aud, văd, simt. Se pare că nu mai era nimeni acasă. Singurul lucru pe care îl auzeam era sunetul televizorului în fundal.
Aveam privirea înainte şi încercam să mă concentrez pe ceea ce ce rula pe acel program, dar nu puteam. Mintea îmi zbura la întrebarea lui “Cum l-ai contactat pe Ethan?”.
L-am contactat? Nu.
Nu am contactat pe nimeni. Nu am avut cum, nici telefon, nici scrisoare, nici nimic. Cum poate să îmi pună o astfel de întrebare?
- Nu ştiu. Spune-mi tu.
Mi-am ţinut privirea ţintită pe televizor, uşa de la bucătărie, pe hol, pe mica măsuţa din faţa mea. Oriunde dar nu la el. Nu vroiam să îi văd privirea, dar în acelaşi timp vroiam să îi văd buzele curbându-se într-un zâmbet. Pentru că ştiu că asta era reacţia lui la replicile mele de genul ăsta.
- Asta e o întrebare. Se presupune că trebuie să răspunzi la ea, nu să o întorci.
- Şi se presupune că nu am avut telefon sau orice altceva care m-ar fi ajutat să îl contactez pe Ethan.
- Ştii ce? Ai dreptate. Eşti tu deşteaptă, dar nu atât de deşteaptă, a spus el şi şi-a stins ţigara în scrumieră.
Să mă simt jignită sau nu?
Încă avea acel zâmbet pe faţă.
- De ce naiba zâmbeşti?
A început să râdă şi mai tare.
- Mă gândesc ce ce va întâmpla când ajunge Ethan.
Un nod mi s-a format în gât când l-am auzit.
Cooper şi Ethan? În acelaşi loc? Fir-ar!
Chiar nu vreau să văd asta. Nu vreau să fiu aici când asta se va întâmpla. Nu vreau să fiu prinsă între ei doi, deşi ştiu că deja sunt. Deja sunt într-un mare rahat.
- Şi la ce te gândeşti?
Atunci şi-a întors faţa spre mine şi parcă fiecare emoţie care i se citea pe faţă, s-a evaporat. Nu vedeam nimic, nu puteam citii nimic, nu puteam trece de acest perete pe care şi-l ridică de câte ori nu vrea să dezvăluie nimic. Şi se pare că e de neclintit.
- Tu la ce crezi că mă gândesc?
Am înghiţit nodul şi l-am privit în ochii. Acei ochii negri care nu dezvăluie nimic şi în care aproape că m-am pierdut din nou.
- Spune odată...
- Sincer? Vreau să îl fac să plătească.
Ochii lui au devenit duri şi am simţit ciudată nevoie de a mă îndepărta, dar nu am făcut-o.
- Pentru?
CITEȘTI
Getting Caught (Prima Carte)- Editata
RomanceTocmai când am vrut să mă ridic, gura lui s-a năpustit peste a mea. În secunda în care buzele ni s-au atins, am gemut amândoi. Mi-am simțit tot corpul explodând cu o dorință fierbinte. Buzele lui erau atât de disperate încât le savurau pe ale mele...
