Getting Caught (Prima Carte)- Editata

Capitolul 16

Hey:)

Vreau sa va spun ca imi pare foarte rau ca postez atat de rar, doar ca am niste probleme si nu pot scrie. Pur si simplu nu pot. Si nici nu vreau pentur ca altfel m-as 'razbubuna' pe poveste si as schimba-o foarte mult....in rau.

Sunt foarte nesigura daca sa mai continui cu scrisul, asa ca, chiar imi este greu sa scriu.

The Weeknd---Montreal<3 (Cantaretul meu preferat, dar probabil ca v-ati dat seama dupa cate melodi am pus cu el:))

Dedicat lui 'Ioniix' deoarece a decis sa dea acestei povesti o sansa, chiar daca la inceput i-a displacut.---->"OMG,am dat din greseala peste poveste si sincer nu mi-a placut la inceput,vroiam sa ma opresc din citit dar mintea imi spunea " atinge partea dreapta ptr urmatoarea pagina " si asa am facut,am continuat sa citesc si pana la urma mi-am schimbat parerea. Pare ciudat ca sa ma indragostesc de o poveste doar din primele capitole. Imi place de Raisa si de Cooper si cred ca ar face un cuplu perfect. Ma enerveaza Evan si imi vine sa-l castrez dar nu o fac. Ori incepe sa se indragosteasca de ea si de aceea face toate chestiile astea ori vrea sa se razbune pe ceva sau pe cineva ea fiind piesa ceea importanta. Ador si cainele pentru ca asa facea si cainele meu..in fine nu ma mai lungesc. Povestea asta pare a fi un drog pentru cei care o citesc.incepi sa o citesti si cand ajungi la ultimul capitol iti vine sa te dai cu capu' de pereti. Succes la scris <3"

Capitolul 16

Mi-am închis ochii, mii de gânduri invadându-mă mintea. Nu şi-ar da fratele afară pentru mine, aşa că de ce minte? De ce ar spune asta când ştiu sigur că nu ar face-o?

Am văzut că între ei nu este o relaţie chiar atât de bună, dar nici nu cred că este atât de rea încât să îl dea afară doar că eu să pot rămâne. Adică cine sunt eu?

-          Sunt chiar atât de importantă? Am întrebat din nou.

Nu a răspuns, doar şi-a continuat tortură pe picioarele mele, făcându-mă să rezist cu greu să îmi curbez tălpile de plăcere.

-          Sunt? Am spus aproape ţipând. Mi-am ridicat capul de pe şezlong şi l-am văzut uitându-se la mine surprins.

Mă privea fix în ochii, făcându-mă să mă pierd, dar senzaţia a dispărut atunci când a şoptit:

-          Nu.

-          Atunci de ce dracu’ nu mă laşi să plec? Am întrebat lăsându-mi capul să îmi cadă din nou, şi mi-am acoperit ochii cu braţele.

Mâinile lui erau acum dedesubtul genunchilor mei, atingând pielea sensibilă ce mi-a făcut picioarele să tremure puţin.

-          Pentru că am nevoie de tine aici.

-          Mi-ai spus asta şi ultima dată când te-am întrebat.

-          Mi-ai pus aceeaşi întrebare şi ultima dată.

-          Am nevoie de un răspuns adevărat, am oftat.

-          Asta e răspunsul.

Cooper vorbea cal şi asta mă exaspera şi mai tare.

-          De ce naiba eşti aşa calm? Nu poţi să îmi spui odată ce este în actele alea? Oricum mă ţii închisă aici, aşa că nu voi putea să folosesc informaţia împotriva ta.

-          Nu pot să te las să afli ce este acolo.

-          De ce?!

-          Pentru că vei fi distrusă.