Getting Caught (Prima Carte)- Editata

Capitolul 5

Hey lume!! La multi ani tuturor!

Sper sa aveti un an mai bun decat 2013:)

---------->

Capitolul 5

Îmi simțeam corpul fiind zguduit. Simțeam durere din fiecare os din corp. Mi-am deschis ochii și primul lucru pe care l-am văzut a fost, negru. Mi-am dus o mână la ochi să mă frec pentru a mă trezii mai bine, dar am simțit o bucată de material. Idioții ăştia m-au legat la ochi.

M-am mișcat ușor și am observat că stăteam pe un scaun de mașină.

Eram într-o mașină! Unde naiba vor să mă mai ducă acum?

-          Oh, uite cine s-a trezit!

Am recunoscut imediat vocea ca fiind a lui Wess. Și se auzise din dreapta mea, ceea ce însemna că eu eram la geam.

Ugh, nu mai merge și el acasă?

-          Unde dracu mă duceți? Și de ce sunt legată la ochi?

-          Te preferam mai mult adormită, a spus el.

Acum că a spus-o, mi-am amintit ce s-a întâmplat. Eram în casă cu idioții ăştia doi, când a intrat Cooper cu încă un bărbat și atunci gorila asta iar mă drogat.

Mi-am folosit mâinile pentru a mă ridica din scaun pentru că mai aveam puțin și cădeam.

Stai! Ce?

Cooper ăsta are nevoie de niște oameni mai deștepți pentru slujba asta. Oricare ar fi ea. Când am realizat că” deștepții” ăștia nu m-au legat la mâini, mi-am dus o mână la ochi pregătită să îmi dau bandana jos, în timp ce cu mâna dreaptă l-am pocnit pe Wess în stomac.

-          Ah! A sâsâit el de durere, presupun. Am destulă forță pentru o fată.

Apoi am auzit un alt glas râzând și mi-am ridicat privirea, acum liberă de bucata de material, și am văzut cealaltă gorilă râzând.

-          Ți-am spus că trebuia să o legăm. Dobitocule, a spus încă râzând, Tom? Îi și uitasem numele.

-          Taci!

Ei au început să se contrazică, dar nu eram atentă la ei. Acum mă uitam pe fereastră și încercam să îmi dau seama unde eram sau unde mergeam.

Locul prin care treceam nu mi se părea deloc cunoscut. Ceea ce însemna că nu mai eram în Arizona. Tot ce puteam vedea erau dealuri și mici magazine. M-am uitat mai atentă și am observat ceva. Afară era frig. În Arizona nu era frig aproape niciodată.

Am înghițit în sec. Nu îmi plăcea sentimentul că nu știam unde sunt. Din câte îmi dădusem seama în alea două zile în care am stat în casa lui Cooper, puteau să mă ducă într-o pădure îndepărtată, să mă omoare și să mă lase să putrezesc acolo. Era sfârșitul lui ianuarie și asta nu era exact modul în care voiam să îmi petrec 2014.

-          Ia, mănâncă.

M-am uitat la Wess și am văzut că în mână avea o pungă de hârtie. Îmi era foarte foame, așa că am luat-o. Mirosul de burgeri de la MCDonald’s mi-a provocat apă în gură, așa că am deschis punga și am început să mănânc din hamburger și cartofii prăjiți.

-          Deci... aveți de gând să îmi spuneți unde mergem?

Un moment de liniște s-a așezat pentru câteva secunde, iar apoi: