Zayn Malik-Closed in my MIND

Cap. 6

Am fugit repede in casa sa oau cheile de la masina si sa ajung cat de repede pot la spital. Tot ma gandeam "Daca pierde copilul din vina mea? Ce ma fac? Nu o sa mi-o pot ierta niciodata" acest gand nu-mi dadea pace. Fix cand am nevoie sa ajung mai repede traficul este aglomerat.

-Miscati-va mai repede! am strigat eu.

-Crezi ca daca am putea nu am face asta?

-Ce dracu se intampla?

-A fost un accident.

-Si in cat timp ne da drumu?

-Nu stiu, du-te si intreaba-i pe politisti.

Asa am si facut, am lasat masina si am plecat spre politisti.

-Hei, faceti-va treaba, dar lasati-ne sa trecem!

-Scuzati-ma, dar am primit ordin sa nu lasam sa treaca.

-Si in cat timp ne lasi?

-Aproximativ o ora.

-O ora?! Bine ca nu toata ziua! Va rog, iubita mea este la spital si vreau sa ajung cat mai repede...

-Imi pare rau, dar nu pot face nimic.

Atunci m-am enervat, am lasat masina acolo, l-am impins pe politist sa se dea si am fugit cat de repede am putut. Gandul acela nu-mi dadea pace, ziceai ca a venit un demon sa-mi blesteme viata...Gandul iar imi venea iar si iar. Era prima data cand imi doream atat de mult sa o vad, sa o miros, sa-i umblu prin par, sa-i simt pielea catifelata. Am reusit intr-un final sa ajung la spital.

-Bella! am strigat sa se auda in tot spitalul.

-Buna seara, pe cine cautati?

-Bella Thorne.

-Etajul 2, sala 2.3.

Cand am auzit nu am mai stat sa astept liftul si am urcat scarile cu toata forta mea ramasa. Am ajuns in fata usi, dar era incuiata.

-Bella! Bella! Strigam, dar nimic. Nu ma auzea, nu-si deschidea ochii minunati sa ma privesca.

-Bella! am continuat sa strig.

-Domnule, va rog sa nu mai tipati! Daca o sa continuati sa tipati, am sa chem paznicii sa va dea afara.

-Dumneavoastra sunteti Zayn Malik?

-Da. De ce? S-a intamplat ceva?

-Imi pare rau pentru pierdere, dar ati pierdut copilul.

Cand am auzit, nu-mi venea a crede...Din vina mea...Nu o sa mai pot avea un copil, sa-l tin in brate, sa muncesc pentru el, sa ma trezesc cu noaptea in cap ca sa aduc bani in casa sa-l intretin.

-Stiam eu...Am inceput sa lovesc peretii si sa daram scaunele.

-Domnule Malik! A fost ultimul avertisment!

-Scuzati-ma. Puteti deschide te rog usa? Va rog, vreau sa vorbesc cu ea.

-Nu se poate. Avand in vedere ca nu sunteti casatoriti, nu va putem permite intrarea.

Am bagat mana in buzunar si i-am intins mana cu toti banii pe care ii aveam.

-Luati, astia sunt toti pe care ii am!

-Intrati, va rog! Si a inceput sa numere banii. Mi se facu scarba de acea asistenta.

-Bella! Esti bine? Am luat-o de mana.

-Zayn?

-Sunt aici printesa mea, totul va fi bine!

-Imi tremura inima cand vorbesc cu tine...Te-am dezamagit...

- Nu o să încep să mă umilesc, aşa cum am făcut-o până acum. Am înţeles că nu-ţi mai pasă de mine, de noi. Căci am fost "noi". Am înţeles că ai uitat momentele frumoase pe care le-am trăit împreună, supărările pe care le-am împărţit şi mai ales, ai uitat dragostea ce ne-am purtat-o cândva. Probabil asta a fost să fie, e inexistentă şansa de a învinge soarta. Aşa ne-a fost scris, să transformăm dragostea în ură şi să ducem un război fără sens între noi, arma cea mai de preţ fiind indiferenţa. Şi nu mă plâng. Pentru că ştiu că dacă ai fi vrut, ai fi rămas lângă mine.

-Zayn, regret ce am facut. Daca nu o sa ne mai putem vedea, primite-mi ca o sa ma ti in inima ta, de acolo nu o sa plec niciodata.

-Nu spune asta! O sa rezisti.

-Imi...pare rau, Zayn... Dintr-o data aud un sunet...Sunetul ala reprezenta ca i s-a oprit inima... Au venit toate asistentele si doctorii sa o tina in viata. M-au scos din sala si au inceput sa-si faca treaba.