Zayn Malik-Closed in my MIND

Cap. 11

-Si cum de te-ai gandit sa aplici la medicina?

-Nu vreau sa-si mai piarda cineva tot ce iubea mai mult. Asa ca m-am hotarat sa-i ajut pe toti ce patesc asa ceva. Chiar daca nu am puterea sa inviu mortii...o sa fac tot ce pot ca sa nu li se intample nimic.

-Hm. Se pare ca am ajuns la un punct comun.

-Ti-ai pierdut si tu pe cineva drag? Atunci ea si-a coborat privirea...

-Daca nu vrei sa povestesti, nu este nimic...

-Daca tu ai putut sa vorbesti, pot si eu...Eram o fata de 16 ani ca toate celelalte. Simteam ca dragostea este tot ce conteaza. Eram o fata timida...Nu stiam cum sa-mi exprim sentimentele. Aveam un prieten foarte bun. Si cand zic prieten ma refer ca amic, eu il iubeam foarte mult...Chiar mai mult ca prieten... Mereu imi aducea zambetul pe buze cand eram trista. Dar nu eram singura amica din viata lui...Era foarte popular. Intr-o zi si-a gasit jumatatea...Am fost devastata cand am auzit, dar ma prefaceam ca totul este bine, ca ma bucuram de relatia lor, dar in interiorul meu imi imaginam tipa aia calcata cu masina. In fiecare seara imi umpleam perna cu lacrimi, ma rugam sa se desparta cat de repede posibil...In fiecare seara imi povestea cat de haioasa, frumoasa si draguta este...Era ca si cand imi infigea un cutit in inima. Mereu ma prefaceam ca sunt curioasa cum este in realitate si ca vreau s-o cunosc. Si-au continuat relatia mult timp...Rugaciunile mele nu aveau niciun efect. Au trecut 2 ani, iar ei tot erau impreuna. Deja aveam 18 ani, eram matura...Mi-am zis ca daca tot ma numesc prietena, ar trebui sa ma bucur ca este fericit, dar am inceput sa ne indepartam. Am inceput sa observ ca nu mai vine la liceu, iar pe Facebook nici atat. Am inceput sa-mi fac griji asa ca m-am dus pana la el acasa. Am batut la usa, dar nimic...

-Ailee?!

-Doamna Sipos?! Ma bucur sa va vad.

-Si eu ma bucur.

-Jackson este acasa?

-Nu...Nu esti la zi cu ce se intampla?

-Nu...Este grav?

-Iubita sa are nevoie de un donator care sa-i doneze inima.

-Va multumesc. La revedere! Cand am auzit, am fugit cat de repede am putut spre spital. Cand am ajuns nu stiam unde sa-l caut.

-Buna seara! Ma scuzati. Un baiat de 1,86, par saten si ochi verzi? Care sta cu iubita sa la spital?

-Jackson Sipos?

-Daa!

-Tocmai si-a donat inima unei tinere.

-Cine si-a donat ce...?

-A fost ceva de admirat. Atunci m-am asezat pe un scaun si incercam sa ma incurajez si sa ma pastrez calma. Asa ca mi-as dori sa vindec toate bolile fara ca sa se mai doneze alte organe. Apoi te-am vazut pe tine si mi-am dorit ca macar pe o persoana s-o fac sa se simta mai bine.

-Sunt sigur ca Jackson te priveste si este mandru de tine! am scos eu un zambet.

-Sper ca stie si el cat de mandra sunt de el. Off, s-a facut deja prea tarziu. Maine avem examen deci mai bine am pleca.

-Examenul? Am uitat cumplit de el...

-Mai bine te-ai duce si te-ai apuca de invatat. Mi-a facut placere sa vorbim. Ne vedem maine la examen. Spor la invatat.

-Mersi, la fel. Pa. Am inceput sa fug spre casa si sa ma apuc de invatat. Cand am ajuns mi-am aruncat incaltamintea si hainele si am inceput sa caut tot ce avea legatura cu biologia. Chiar daca au trecut ore de invatat nu m-am lasat. Toata noaptea am stat cu burta pe carte.