Zayn Malik-Closed in my MIND

Cap. 7

Am stat ore intregi in picioare...Pana a iesit o asistenta.

-Aveti niste vesti? am sarit eu in fata asistentei.

-Doamna Bella avea multe vase de sange sparte ceea ce a provocat sa se creeze un infart.

-Oh, Doamne...Un infart? Cat timp va fi internata?

-Cat timp va fi internata? a scos ea un zambet.

-Da...

-Tinere, a facut infart...Nu o sa-i mai poti auzi vocea vreodata...

Efectiv am cazut in genunchi...Mi-am pierdut tot...Voiam sa-mi intemeiez o familie si nici atat nu am putut...Stateam pe scaun...Asteptand sa-mi revina fortele sa ma ridic si sa plec. Langa mine statea o fata care si-a pierdut si ea tot ce avea mai drag..

-Vrei sa te ajut sa te ridici? Vrei un servetel?

Era o fata cu parul rosu ca sangele si o piele mai ceva ca Alba-ca-Zapada.

-Cand credeam ca mai e un singur om langa mine care m-ar putea face sa uit toate necazurile ...Atunci viata a decis sa nu fiu asa bucuros ca am pe cineva, iar acum ar fi trebuit sa fie cel mai bun prieten al meu sa ma consoleze si sa-mi spuna "Totul va fi bine"...Dar "prieten" e un cuvant amuzant, iar cand imi amintesc ca-l numeam "prieten adevarat" imi vine sa ma impusc...am inceput eu conversatia.

-"Va rugam lasati bagajele la usa!" Asta ar trebui sa scrie pe usa de la intrarea catre inima noastra pentru ca multi uita de faptul ca au cu ei bagaje si le depoziteaza la noi, iar noi fara sa ne dam seama le caram mult timp si nu stim ce se intampla, ale cui "pacate" le tragem... Se stie de cand lumea ca atunci cand te apuci de orice chestie, este musai sa termini ceea ce ai inceput inainte ca sa nu ramai cu treburile neterminate, insa uneori suntem prea entuziasmati de nou ca uitam sa aruncam ce-i vechi si nu merge, niciodata nu merge asa, pentru ca fiecare chestiuta isi are locul si momentul sau... Niciodata trecutul amestecat cu prezentul nu are gust bun, pur si simplu te intoxici si uite asa ajungi in spital, spitalul inimilor frante, hmmm, ma intreb oare acolo merge sa platesti mita ca sa fie cineva atent la tine? Mmmm, nu cred, odata ajuns in salon, esti singur, doar prietenii buni si familia te mai viziteaza din cand in cand, in rest tu singur trebuie sa faci eforturi sa te vindeci...

- Cateodata simti dorinta de a plange fara motiv...Pentru ca vrei sa te descarci de toata durerea ce a acumulat-o sufletul tau in tot acest timp.

- Sunt într‑adevăr clipe în viaţă în care inima omului e prea mică pentru a putea cuprinde toată bucuria sau toată durerea care se adună în ea..Cat despre "prieteni" Cel mai urat sentiment este acela cand te convingi ca toti oamenii sunt la fel, adica falsi...cu 1000 de fete...Si observi pe cineva care nu ate nicio masca, si ii zici tot ce patesti, toate relele, iar cand il intorci observi ca e ca ceilalti..."Made in China"...

-Cum de poti vorbi atat de calm despre astfel intamplari?

-M-am consumat prea mult. Ei sunt tot acolo sus. Ma pazesc...Incerca sa ma pazeasca si sa ma fereasca de rele...

-Ai dreptate...

-Chiar daca nu mai poti vorbi cu ei...Sigur nu ar dori sa fi asa trist...Si ti-ar zice sa mergi mai departe. Ei bine, s-a facut tarziu. Trebuie sa plec.

-Iti multumesc mult...Cum te cheama?

-Ailee, sper ca data viitoare cand o sa ne vedem sa aud doar de bine! mi-a zambit si a plecat.

Vorbele sale m-au pus pe ganduri...A reusit sa ma faca sa ma simt mai bine.