Zayn Malik-Closed in my MIND

Cap. 16

M-am trezit ametit si plin de dureri.

-Ce s-a intamplat? Unde sunt? Atunci am bagat mana in buzunar sa-mi scot telefonul. Era ora 2:38.
-La naiba, am pierdut avionul... Am incercat sa-mi adun fortele sa ma ridic. Cand m-am ridicat am observat doar lucruri distruse, dar cel mai rau este ca era sange peste tot...

-Rezista! spuneau calatorii la prietenii sai raniti. Aud un zgomot care m-a facut sa ma intorc.

-Hei! am strigat eu la acea persoana.

-Hei...

-Esti bine?

-Ma simt cam ametit...I-am pus mana pe frunte sa vad daca are febra, dar nimic.

-Iti sangereaza fruntea! Cand am observat asta mi-am rupt imediat o parte din bluza si i-am facut bandaj pentru frunte.

-Multumesc...

-Te simti pe punctul de a lesina?

-Sunt in regula...

-Cum te simti? Iti este greata?

-Nu, sunt bine. Esti cumva doctor?

-Nu, doar student. Poti sta pe picioarele tale?

-Da.

-Sa iesim de aici. Si-a agatat bratul de gatul meu si am incercat sa iesim. Afara era Ailee care ajuta alti oameni raniti.

-Ailee!

-Zayn...A inceput sa-i curga lacrimi una dupa alta. Am privit sa vad ce sa intamplat si am observat bolovani gigantici ce ne-au blocat calea...

-E de rau...

-Am pierdut avionul...a zis Ailee cu lacrimi in ochi.

-Nu mai conteaza asta...Trebuie sa iesim de aici...In orice ca trebuie sa gasim ajutor...

-Nu ai semnal...

-La naiba! Sa-i ajutam si pe ceilalti care au ramas inauntru.

-Am sa te ajut! a strigat omul pe care l-am ajutat.

-Esti capabil sa faci asta?

-Sunt inca putin ametit. Eu sunt Louis!

-Eu sunt Zayn, iar ea este Ailee! Eu zic sa ne grabim. Am luat toate trusele de prim ajutor. Am inceput sa luam ranitii si sa-i intrebam cum se simt si sa-i bandajam. Anumite persoane nu puteau sa se tina pe picioare asa ca am luat scaune din metroul si le-am scos afara pentru ei.

-Ascultati-ma! Am sa ma duc sa caut o iesire.

-Vin si eu cu tine! a strigat Louis.

-As vrea s-o ajuti pe Ailee sa aibe grija de ceilalti.

-Am sa vin eu! a strigat o persoana.

-Te simti bine ca sa vi?

-Da.

-Daca vom putea iesi, ne vom duce dupa ajutoare! Ne vom intoarce cu siguranta, asa ca voi imprumuta lanterna.

-Foarte bine, contam pe tine! au strigat in cor.

-Zayn! a strigat Louis.

-Da?

-Sa scapam cu bine din asta!

-Sigur! am zambit larg. Am inceput sa mergem pana la celalt capat. Se pare ca nu a fost sa fie...Era si capatul asta acoperit de bolovani. Am scos telefonul sperand ca o sa prind semnal. Dintr-o data am cazut pe jos...Simteam o durere extrem de mare la burta.

-Ce-ai patit? m-a intrebat baiatul. Am inceput sa scuip sange...Am smuls camasa de pe mine si am observat sa am multe taieturi pe burta...Dintre care una era mai adanca.

-Am bandaj! Te pot ajuta. Te rog nu te misca! Am stat si am asteptat sa ma ajute.

-Multumesc!

-Ai nevoie de ajutor ca sa te ridici?

-Nu, multumesc.

-Zayn! Telefonul tau a prins semnal! Am luat imediat telefonul si am sunat la 112.

-Alo?

-Buna seara! Ce s-a intamplat?

-Un metrou a suferit un accident, va rog veniti repede sa ne ajutati! Alo? Norocul n-a fost atat de mare incat sa-mi tina telefonul in viata.

-Zayn, hai sa ne intoarcem... Desi nu voiam sa fac asta, nu aveam de ales...Cand am ajuns, toata lumea se uita la mine sperand ca o sa vin cu vesti bune...

-Iesirile sunt blocate de bolovani pe ambele parti! Toata lumea s-a intristat spunandu-si ca nu mai am nicio sansa. Dar mai e ceva! Am reusit sa prind semnal si sa contactez la 112...Sa speram ca o sa se trimita ajutoarele...