Îmi pare rău

385 46 22
                                    

Întuneric infinit plăpând mi se așterne peste sufletu-mi de gheață,

Iar arpegiul sinistru-al cântecului nopții mele acut mă redresează...

Aș spune că mi-e frig, în iarna ochilor de sticlă ce sparți îmi sunt acum de lacrimi..

Dar prabușită sunt in disperare, infern acut fierbinte îmi pulsează-n atrii.

Nu-mi pare rău că singură plang rugând cerul de lacrimi să coboare,

Si să-mi sărute fruntea cu caldele raze de mult pierdute raze de culoare.

Și nu-mi doresc trecutul de emoții si calde sărutări ale destinului înapoi.

Mi-am înstrăinat sufletul pustiu de nopțile cu cântec si caldele verii ploi

Mă pierd în abisul de vieți trecute odată cu imaginea ta stearsă din mine

Si proiecția zâmbetului tau dulce o văd in suferința nefinită ce mă minte.

Aflu azi ca o minciună-ai fost și tu, alături de tot ce-am înteles că-nseamnă fericire,

Și sper c-ai să renunți să mai încerci să-mi spui abstract ce crezi că-nseamnă iubire.

Pe cand poezia mea copilarească abea-ncepea sa plangă emoții adevărate,

Tu ai privit cu ochii-nvăluiți de gheata fierbintele cuvinte risipie pe foi albe.

Si nu ti-a fost teama sa continui sa ma minti stiind ca dorul tau m-a durut cel mai tare.

Pierind in mare-albastra de chipuri straine, triste masti mistuitoare,

Te-ai pierdut in furtuna pe care ai planuit-o sa-mi indrume visul orfan

Facandu-ma un copil cu ochi inlacrimati, adultul prematur cu dar profan.

Nu-mi pare rau nici pentru spectacolul de lumini de speranta din sufletul meu.

Ti-a placut sa il privesti, ignorand finalul dezamăgirii si lacrimile mele mereu.

Trebuia sa-mi frangi inima prostuta de cate ori se putea,caci nu aveai cum sa stii

Ca voi creste,si voi uita de tine, ma voi instraina de tot ce-a insemnat iubire,intr-o zi.

Nu-mi pare rau ca am ajuns sa nu ma mai despeind de specrul meu dur de indiferenta...

Si nu-mi pare rau ca am ajuns un suflet decorat cu lacrimi si multa prudență.

Ca am grija de mine,si de la distanta iti zambesc cu falsitate, ca nu mai sunt aceeasi fată,

...

Imi pare rau doar pentru sentimentele de care nu ma pot desprinde, tată.

Poezie Fara SensUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum