Poate fara tine, ma voi pierde in abisul de intuneric din mine.
Imi va ingheta trupul neinsufletit in ultima noapte de iarna.
Ochii mei fara culoare nu se vor mai deachide vreodata luminii
Inert spectru de durere-mi va fi sufletul frânt de iluzii.
Cred ca m-am ascuns ca un copil in tot acest timp in spatele tau.
De durere,de singuratare si de propria mea frica de a nu fi din nou parasita.
Nu mi-am dat seama cum,subit,chiar m-am indragostit de tine,
Desi niciodată n-am privit de frica lor, sa vad cine e cu adevarat langa mine.
Ca doi nebuni,in jocul nostru de lumini frante prin noapre-adanca
Noi am dansat nepasatori prin geruri, cu ochii plini de soare,de lumina inca
Si cum uitasem de-orice urma de prudenta,ne-avand grija de iubire,
Ne-am cufundat in intuneric infinit in noi, pierzandu-ne fara de stire.
Tu nu-ntelegi ca nu te mai gasesc, ca te am pierdut in acel abis pe vecie
Si n-auzi strigatele disperate cand te vreau din nou,in intuneric langa mine
Nu vrei sa crezi ca m-ai pierdut,iar eu nu mai dansez fericita prin noi,
Cand ma privesti si tot ce poti sa vezi este-ntuneric in ochii mei goi.
CITEȘTI
Poezie Fara Sens
PoetryCeva fără sens. Când le citești,vreau să știi că sunt pentru tine. Oricum destinatarul lor original nu va avea ocazia să-mi mai audă iubirea... Poate pentru tine,va însemna ceva mai mult:)
