Scrisoarea1000

48 12 2
                                        

Aminteşte-ţi acele jocuri colorate printre care am crescut, iubire.
Ziceai că n-ai ştiut niciodată picta... dar sufletul meu simte altfel.

Prima privire a fost
o scânteie într-o greseală dulce,
Iar primul sărut este acel
Noiembrie care nu va muri niciodată
Azi te aştept, fascinată încă de
lumea aceea colorată în care visăm,
În care regulile lipsesc cu desavârşire,
comitem imprudenţa ce o adorăm...
În nopţi în care ploaia îşi resimte
valurile eterne în sufletele noastre.

Îmi colorezi frica, îmbrăcând-o cu iubirea ta, nu o ucizi.
Ea adoarme alintată de vocea ta dulce, existând în tăcere pâna să pleci.
Îmi desenezi idealurile silenţioase,
în timp de mă priveşti zâmbind,
Şi mă laşi să fiu singura
care iţi definitivează tabloul din suflet
Cald
pastel de toamna târzie,
cu sclipiri din vara trăită la nesfârşit.

Ador filozofia asta prin care reuşesc să percep ce simt.
Dar când eşti aici.
-iar golul îl poate umple sărutul tău-
Ar fi totuşi tarziu să-ţi scriu că
Te iubesc?
Mh că te urăsc exact la fel.
În egală măsură şi egal de greşit.

Ar fi prea multe cuvinte dacă aş ţine şi să scriu de ochii tăi, ar fi prea devreme să-ți arăt iubirea?
O zi poate înainte, sau o zi după ce era scris să simtim, când era scris să ne pierdem în noi...

O zi e poate un mileniu.

Totuşi îţi scriu în speranţa că se va sfarşi la fel de dulce cum a început, la fel de tandru si mistic,
Cu exact o zi înainte, sau cu exact o zi după ce ne e scris să trăim împreună, iubirea mea...

O zi e poate un mileniu.

   O zi e poate un mileniu

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Poezie Fara SensUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum