"--Scuze..
--Pentru?
--Nu trebuia să mă apropi atat. Am făcut o greşeală.
--Tremuri.
--Mi-e frig.
--Vino..."
M-ai strâns în brațe toată noaptea, probabil în speranța că-mi va fi mai bine...Uitasei de tine, cum, de altfel, aveai obiceiul să faci, însă eu nu puteam ştii încă, erai doar un suflet cald, străin.
Nu ştiu ce m-a făcut să mă îndragostesc. Parcă nu eram eu...persoana rigida si prudenta pe care o construisem să aibă grijă de mine. Mă pierdusem in sinceritatea copilareasca care avea să mă copleşească de atunci,de fiecare dată când te privesc.
Dar în acea noapte te priveam cu o oarecare demoralizare, teamă de momentul in care razele rozali ale verii tarzii îmi vor colora părul. Mă conformasem cu ideea că iubirea se va fi consumat, iar tu imi vei rămâne o amintire dulce acrişoară a unor sentimente încă necreeate, consacrate unei realități imposibile.
Mi-era frică să adorm, căci nu ştiam cum se va simți singurătatea tragică, post iubire.
Lumină. Căldură. Voci. Moment de stagnare, repaus nedefinit într-o stare de hipnoză confuză. Atat de cufundată-n dogma mea consolatoare, sigură de singurătatea în care mă întorsesem, nu-i ti puteam percepe prezența.
Înjurai o muscă. Ahm,muscă nenorocită, astfel am înțeles confuză că eşti încă aici.
CITEȘTI
Poezie Fara Sens
PoetryCeva fără sens. Când le citești,vreau să știi că sunt pentru tine. Oricum destinatarul lor original nu va avea ocazia să-mi mai audă iubirea... Poate pentru tine,va însemna ceva mai mult:)
