Criminal || H.S.

Capitolul 12

M-am trezit somnoroasa,nu am prea putut dormi in aceasta noapte.M-am simtit ca un peste afara din apa..Am simtit ca aici nu imi este locul.Imi e dor de casa.De tata.De patul meu moale.De ploaia si frigul din Forks.Imi e dor chiar si de certurile cu Rosaline.La naiba,vreau sa ies din casa asta,vreau sa ies din lumea asta.Vreau..vreau sa dispar.

Privesc pe geam soarele care straluceste puternic.Niciodata nu am fost cel mai mare iubitor al soarelui,ci din contra chiar il uram.Dar azi,azi as da orice doar ca sa ies din acesti 4 pereti,si sa ma bucur de natura de afara.La naiba!Au trecut deja 6 sau 7 zile de cand sunt aici,iar Harry nu m-a lasat sa ies afara din aceasta casa.Nu are incredere in mine.In ciuda faptului ca el nu e aproape niciodata acasa,nu am putut scapa din acest chin.A pus angajatii pentru curatenie sa stea cu ochii pe mine.Nu ma lasa niciodata singura.Chiar si cand vreau sa fac ceva de mancare,e cineva cu mine.E atat de urat acest sentiment.Astazi,in sfarsit Harry se va intoarce.Am auzit asta de la niste angajati.

Imi e dor de el.Nu a mai dat pe acasa de 5 zile iar eu incep sa ma ingrijorez.Mi-am coborat privirea de la copacii inalti care inconjurau acest loc,la masina care tocmai intrase pe poarta.Era masina lui Harry.El parcase masina la vesnicul ei loc,iar apoi coborî indreptandu-se spre intrarea in casa.
Mi-am grabit picioarele pana la scari,dupa care am ajuns in living,pe cand sa deschid usa,aceasta a fost deschisa de Harry.Fara a sti ce fac,i-am sarit in brate,imbratisandu-l strans.Nici nu mi-am dat seama cat de mult imi lipsise inainte de aceasta imbratisare.Ochii lui de culoarea smeraldului intens,carliontii sai inchisi la culoare,zambetul sau de milioane,buzele sale subtiri si trandafirii,corpul sau masiv,si nu in ultimul rand,parfuul sau.Parfumul dupa care eram innebunita.

-Mi-ai lipsit atat de mult.am soptit in timp ce ii tineam parul strans in pumn.

Si-a inconjurat bratele sale mari in jurul meu in timp ce si-a plimbat nasul pe pielea fina a gatului meu.Si-a coborat mainiile pe coapsele mele,ridicandu-ma in sus.Nu am avut alta alegere decat sa imi incolacesc picioarele in jurul lui.A inceput sa mearga cu mine,pana m-a asezat pe masa mare din bucatarie.A presat niste sarururi umede pe gat inainte sa spuna:

-Si tu mi-ai lipsit.

Am inceput sa tremur de fericire la auzul cuvintelor sale.Dar ca de obicei momentele fericite trebuie sa se termine repede.De data asta,o menajera,Laura,din cate imi amintesc ne-a intrerupt intrand val vartej in incapere.

-Domnule Styles.Melissa.saluta ea panicata.

Harry marai si se intoarse spre ea,lasandu-ma pe masa.

-Ce vrei Laura?intreba Harry dur.

-Domnule,copilul meu a avut un accident cu masina,iar acum se afla in spital.E grav.Vreau sa imi cer ziua libera.spune femeie de apfoximativ 54 de ani.Era panicata,iar frica i se putea citi in ochi.Cine stie ce a patot fiul ei.Imi pare atat de rau pentru ea.

-Nu.Intoarc-te la munca.spune Harry la fel de dur,iar mie mi se deschise gura de uimire.

Cum putea Harry sa fie atat de nepasator?Cum putea sa ii spuna asa ceva lui Laura?Cine stie cata durere simte ea acum in sufletul ei.A lasat privirea in jos lasandu-si lacrimile la iveala.Am sarit de pe masa si m-am indreptat sprea ea imbratisand-o.Am trs-o putin mai departe de Harry,iar cand aceasta se mai calmase i-am soptit in ureche:

-Poti pleca Laura.Harry nu iti va face nimic.Imi pare rau.Acum du-te repede.

Am soptit iar ea a aprobat mai apoi fugind din bucatarie.

-Cum poti fii atat de nepasator?aproape am strigat la Harry.

-Taci Melissa.Sunt obosit.Nu am chef de apucaturiile tale.spune Harry cautand lenes dupa ceva in frigider.

-Esti atat de nepasator.Iti pasa doar de banii tai,dar pe persoanele care te inconjoara nu ai da nici macar doi bani.Ma dezgusti.

Am spus printre dinti,si acum regretam faptul ca acum cateva secunde i-am sarit in brate.Harry avea dreptate cand imi spunea ca sunt naiva.Harry isi scoase un mar din frigidere,iar apoi il inchise.Se intoarse cu fata spre mine,iar eu deabea acum realizasem cat de obosit parea.Parul sau era acum rebel,ochii sai acum erau intunecati cu ciarcane pronuntate sub ei.Era obosit.

-Mel,du-te in camera ta,pana nu ti-o trag de nu mai poti sa te ridici din pat o saptamana.spune Harry dur iar eu am ramas socata.

Am pornit spre el,si mi-am azvarlit palma de obrajul lui Harry.

-Esti un monstru.

Am spus inainte sa plec in fuga de acolo,lasandu-mi lacrimile la iveala.La naiba cu viata asta!Vreau doar sa dispar.Nu imi pasa daca acum voi muri.Ar fii mult mai bine decat sa stau aici cu un monstru ca Harry.Am intrat in camera lui Harry,care se afla fux dupa a mea si am intrat in baia lui.Cautam disperata dupa acele bucati mici din metal care m-ar putea face fericita.Cand le-am gasit intr-un dulapior ,am luat una si m-am dus in camera mea.M-am asezat pe pat,tragand cateva linii pe incheietura mainii stangi.Firicelele de sange si-au facut imediat aparitia,curgand de pe incheietura mea,pe lenjeria patului imaculata.
Nu m-am oprit,si am mai tras,unele fiind mult prea profunde.Imaginea din fata mea,incepea sa se incetoseze,iar ochii erau tot mai dificil de tinuti deschisi.Intr-un final ochii mei s-au inchisi,eu cazand pe spate in patul meu mare.Oare acesta este sfarsitul?Eu sper sa da.Macar voi scapa de acest chin infernal.

----------

Si acesta a fost capitolul 12.Pareri?