Toate mi se-ntâmplă numai mie!

Capitolul 1

- Nu merg cu voi! Nu și nu!

Rochia albă de seară zbură prin cameră. La fel făcură si pantofii delicați, tot albi, aterizară pe scaunul de lângă dulapul din lemn de trandafir.

Din ușă, Irene se încruntă supărată din sprâncene.

- Ce înseamnă asta, că nu vii? Te rog să nu fii copilăroasă, Kathrina! De ani de zile ne petrecem ziua de Armindeni la Bellow. Ar trebui să știi ce eveniment important este acesta!

Tânăra de 22 de ani, cu părul negru scurt, se lăsă cu un oftat adânc pe pat.

Fața îi trădă deznădejdea.

- Vai mamă! Ști bine cât urăsc aceste adunări. Presimt că v-aș face de rușine. Înafară de asta, nu sunt obișnuită cu rochiile de seară. Am să vărs pe mine ketchup-ul, se va întâmpla ceva la fel de îngrozitor...

- Ketchup-ul? Irene își ridică din nou sprâncenele frumos arcuite. Această expresie de superioritate îi displacea fetei.

- Doar nu îți închipui că la Below se servește ketchup la cină? Kathrina, sunt sincer uimită de naivitatea ta. Ai uitat cine sunt Belowii? Sunt proprietarii Sierkagenului! Acolo nimeni n-ar pomeni la masă de un lucru atât de profan ca și ketchup-ul de roșii.

Fata sări în picioare și se plimbă frământându-se în sus și în jos prin cameră. Era înaltă, zveltă, cu fața plină și cu privirea senină, foarte vie.

Încă mai purta pantalonii de trening, spre disperarea mamei, care de ani de zile încerca să facă o doamnă din unica sa fiica fără un rezultat notabil, deoarece Kathrina i se opunea din toate puterile.

Se simțea mult mai bine dacă putea să fie liberă si naturală.

- Să nu ne cramponăm de cazul amuzant al ketchup-ului! Se răsti!

- Nu este nici în intenția mea, murmură Irene, și, privindu-se în oglindă, își aranjă ținuta, o rochie minunată de bumbac verde, în care semăna mai mult cu un fluture decat cu o doamnă ce se apropia de 50 de ani.

Și ea avea părul negru, însă cu fire albe ici-colo. Kathrina semăna izbitor cu mama ei, nu numai la înfățișare, aceeași energie emana din amândouă.

Irene începu sa fie nervoasă. Era 19:30 iar la Sierkashgen cina se servea la ora 20:00. Kathrina însă, era în același îngrozitor trening.

Unica fată a lui Frank Eschenbach, moștenitoarea moșiei Sf. Hubertus, nu putea să apară astfel în public!

- Kathrina, spuse Irene cu voce hotărâtă, întinzînd fetei rochia de seară, nu permit să stai singură acasă. Vii cu noi la Sierkshagen, la urma urmei invitația se referă și la tine și cu asta am încheiat discuția! Toată ziua te-ai purtat prostește, ca un copil. Vecinii ar putea gândi că te tăinuim pentru că șchiopătezi, sau că ești sasie, sau ai altă deficiență fizică.

Kathrina se opuse:

- Nu mă ascund, eu...

- Se poate spune și așa, o întrerupse Irene hotărâtă și o dezbrăcă de partea de sus a treningului. Ocolești oamenii, parcă ar fi contagioși. E de-a dreptul amuzant. Îi cunoști din copilărie pe vecini, ca și ei pe tine. Ce ți se poate întâmpla atât de îngrozitor dacă vii la Sierkshagen?