Toate mi se-ntâmplă numai mie!

Capitolul 26

Înainte de a urca în camera ei, Kathrina se plimbă prin casă. Era nehotărâtă, să se retragă, sau să meargă la părinţi în bibliotecă.

Ultima discuţie cu Magnus a dezamăgit-o. Aşteptase o mărturisire în sfârșit, dar nu s-a întâmplat aşa.

Totuşi simţea că băiatul o iubeşte. Da, ultima dată fusese aproape sigură, iar acum, cu tot ce a făcut și a spus, Magnus dovedea contrariul.

Abia intră în cameră când intră cineva.

- Pot să intru? Întrebă Frank.

- Da, tată, spuse fata supărată. Încă n-am adormit.

- Incorigibila de maică-ta stă cu doamna Falk și ciorovăiesc despre reţete de mâncăruri, o înştiinţă Falk zâmbind. Se pare că şi-a schimbat punctul de vedere în privința ei.

- Mă bucur, murmură Kathrina.

Frank zâmbi.

- Te-ai schimbat atât de mult! Deși n-ai nici un motiv. Vei vedea, Kathi, totul va fi în regulă.

Kathrina stătea ghemuită pe marginea patului și lui Frank i se părea foarte neajutorată și vulnerabilă.

- Mă tem că nu va fi niciodată în regulă.

- Mai repede decât îți închipui! N-ai nevoie să te întristezi, doar ești fata mea.

Frank îşi luă bun rămas zâmbind misterios din ușă.

Era miezul nopții când Kathrina auzi un zgomot dinspre balcon.

Ascultă cu atenţie. Zgomotul suspect se repetă. Îşi luă cizmele de călărie și se ascunse după ușa de sticlă.

- Dacă intrați, spuse cu o voce ameninţătoare, dar puţin nesigură, vă dobor!

- Nu merit asta, răspunse de afară o voce veselă de bărbat.

Fata deschise uşa balconului şi se trezi cu un buchet uriaş de flori de vară în faţă. Era evident că Magnus abia le-a cules din grădină.

- Îţi este caracteristic, spuse când fata scăpă pe jos jumătate din ele.

Kathrina se aplecă se le ridice.

- Ce miros ciudat au! Observă.

- Mă tem că eu miros ciudat, recunoscu Magnus şi o privi profund, după ce fata se ridică din nou. Tatăl tău este de vină! M-a obligat să beau câteva pahare de coniac. Evident, ştia că altfel n-o să am curajul să te întreb... să-ţi spun...

- Da...? Kathrina îşi opri respiraţia.

- Te iubesc! Murmură Magnus şi se lăsă în braţele fetei. Dar abia mă ţin pe picioare. Îmi pare rău, dragă, dar am nevoie de un pat. Mi-l împrumuţi pe al tău?

- Numai pentru că eşti atât de binecrescut? Întrebă fata sărutându-l pe buze.

Magnus se prăbuşi în pat şi înainte să închidă ochii mai mormăi:

- Și se spune despre tine că nu ști să te porți. Dupa mine, ești minunată, ești o zână! Să rămâi aşa... PENTRU TOTDEAUNA!