Toate mi se-ntâmplă numai mie!

Capitolul 15

Frank renunță să-și conducă soția furioasă la Sf. Hubertus.

Îi dăduse cheile mașinii și rămăsese la Hasselburg. Câteodată nu putea suporta cum soția lui exagerează unele lucruri de nimic.

Dacă nu putea să-i spună asta, voia să facă să simtă. Deci a lăsat-o să meargă singură. În primul moment Irene rămase fără cuvinte, apoi a izbucnit îngrozitor. Nu e deci de mirare că şi-a descărcat toți nervi pe Magnus și Kathrina.

Între timp, Frank o căută pe doamna Hasselburg. Maria Falk bea un pahar de vin pe terasă. Era evident că nu o preocupa incidentul din salon. Auzind pași, se întoarse. Îl privi pe bãrbat cu un surâs îngreunat de gânduri.

- Cu siguranță doriți să vă plângeţi din cauza fiului meu...

- Cum? Nu ştiu de ce ar trebui să mă plâng. Îmi permiteți?

Maria râse.

- Cum aș putea interzice unui musafir să vină pe terasă?

- Mă tem că soţia mea tocmai face o scenă fetei noastre, murmură. Mie nu-mi plac chestiile astea. Kathrina e urmărită de ghinion. De aceea nu trebuie persecutată mai mult.

- Da, Magnus mi-a povestit. Nu credeți că dați prea multă importanță lucrurilor? Nu că m-ar privi pe mine, dar...

- O, teama asta am întors-o în familie pe toate fețele. Așa este Kathrina. Cu asta trebuie să ne obișnuim. Nu îi putem cere să se poarte ca noi în societate, pentru că nu poate. La orice recepție, cu siguranţă că ar sparge toate vazele și ar face bucăți o bună parte a paharelor.

- Dar așa ceva se poate învăța. Cu siguranţă că o domnișoară tânără și inteligentă ca fata dumneavoastră poate învăța cum să se miște într-un salon și cum se poate fără să provoace haos.

- Soția mea a încercat asta de-a lungul anilor. N-a precupeţit nici un efort ca s-o obișnuiască pe Kathrina cu aceste situații. Dar fără succes, încât până la urmă a renunțat.

- Soția dumneavoastră a fost întotdeauna foarte energică.

- Da, și așa se poate spune. Ea știa din tinerețe ce înseamnă viața de societate, cum să se poarte la recepții și sărbători. De foarte tânără îl ajuta pe tatăl ei pentru că mama îi murise prematur.  Tatăl ei a fost diplomat și împreună au străbătut toată lumea, s-au întâlnit cu mulți oameni importanţi și au primit vizitele lor.

- În acest caz Kathrina nu seamănă foarte mult cu mama ei.

- Nu, cu siguranţă că nu. Așa că azi m-am bucurat foarte mult când am văzut-o pe Kathrina că dansează cu fiul dumneavoastră. Parcă nu era ea! N-am văzut-o niciodată astfel.

- Am impresia că soția dumneavoastră nu vede cu ochi buni atenția pe care o acordă fiul meu Kathrinei.

- Cum așa?

- Ei, oricum am lua-o, noi facem parte din cercuri diferite. Eu sunt bucătăreasă, doar printr-o întâmplare am ajuns aici, la Hasselburg, moșia pe care fiul meu a cumpărat-o după o moștenire neaşteptată.

- Doamna Falk, sunteţi incorigibilă! La asta nu m-am așteptat de la dumneavoastră. În ziua de azi nu se fac astfel de discriminări.

- Nu?

- Eu, de exemplu, sunt om ca oricare altul. Pe mine ma bucură și cele mai simple lucruri din viață. Banii nu înseamnă nimic pentru mine.

- Ciudat, asta e spusă întotdeauna de cei care au mulți bani.

Irene intră în mare viteză în curtea conacului Hasselburg.

Opri periculos aproape de fântână, sări din mașină și strigă de departe:

- Frank! Acum tu trebuie să vorbești cu autoritate Kathrinei! Fata ta tocmai m-a dat afară din camera ei!

- Vedeți? Dacă e vreo problemă atunci întotdeauna Kathrina este fata mea.