Toate mi se-ntâmplă numai mie!

Capitolul 24

Kathrina se ghemuise în pat și plângea pe rupte.

Irene intră cu grijă.

- Dragă, Kathi.... o chemă speriată. Ce s-a întâmplat? Nu a fost bine în Travemunden?

- O, Travemunden e minunat... Hohoti fata.

- Pentru numele cerului, atunci de ce plângi? Irene se așeză pe marginea patului.

- Din cauza lui Anders. O lămuri fata.

- Din cauza lui Anders? Dar ce ți-a făcut băiatul? Doar n-a îndrăznit... Irene nu și-a putut încheia fraza din cauza bănuielii îngrozitoare.

Kathrina, ca o fetiță, îşi îngropă fața plânsă în poala mamei.

- Ba da, mamă. Am pornit spre casă și în drum spre mașină și-a pierdut minţile. Mi-a rupt bluza!

Într-adevăr, o mânecă a bluzei mai atârna doar în câteva fire și văzând asta Irene se cutremură.

- Băiatul ăsta a înnebunit, murmură revoltată. Ai dreptate. Anders nu se poate purta astfel!

- A spus că nu mai poate suporta să-i tot refuz cererea în căsătorie. Kathrina râdea chinuită. Dar ce-şi închipuia? Că am să mă mărit cu el? Nu-l iubesc și i-am spus-o de o mie de ori!

Irene îşi drese vocea tulburată.

- Kathi, mă tem că puțin din asta e și din vina mea. Întotdeauna l-am încurajat pe Anders. Îmi plăcea să îmi închipui că veţi fi o pereche...

- Dar mamă... strigă Kathrina.

Irene făcu un gest de apărare.

- Bineînţeles, asta nu înseamnă că l-am îndemnat să se poarte astfel cu tine.

Kathrinei îi începu din nou să îi curgă lacrimile.

- A vrut să mă sărute... a fost îngrozitor, m-am simţit atât de neajutorată.

Irene înghiţi în sec.

- Voi schimba o vorbă două cu acest tânăr, când mă voi întâlni cu el.

- Atunci nu va trebui să aştepţi mult. Acum navighează spre Korfu. Noroc că fără mine. Ce bine e acasă!

- Ești o fetiță curajoasă, zise Irene și îi mângâia fața. Mă trec toți fiorii când mă gândesc că pe omul ăsta îl voiam de ginere.