Toate mi se-ntâmplă numai mie!

Capitolul 25

- A fost frumos în Travenmuden? Întrebă și Magnus în aceeași seară ploioasă de vară, când stăteau pe verandă și își ocoleau cu bună ştiinţă privirile.

- Da, a fost bine, răspunse fata.

- Mi-ar fi plăcut să vă însoţesc și să vă dau flori, continuă băiatul.

- Asta au făcut-o alţii. Tot iahtul era plin de mirosul trandafirilor. M-am simțit ca la o înmormântare.

- Andres nu s-a întors cu dumneavoastră? Se interesă Magnus.

Fata dădu din umeri.

- Anders se plictiseşte aici. Acum a plecat spre Korfu, îl atrage mult mai mult.

- Şi dumneavoastră n-aţi avut timp să îl însoţiti?

Magnus o privi lung și delicat.

Fata scutură hotărâtă din cap.

- Mă enervează vasele alea strâmte. Când îţi doreşti mai mult să fii singur te împiedici de toți ceilalţi, tot timpul sunt discuţii.

- Şi cu Andres?

- Da, și cu Anders, întări fata şi se lăsă pe spate în scaun. Îşi ascunse faţa în mâini și Magnus n-o putea privi fără să simtă o durere în inimă.

- Pentru dumneavoastră, Anders înseamnă mult? Spuse încet.

Kathrina nu se grăbi să răspundă.

- Nu cred, spuse în sfârșit. Îl cunosc de atâta timp... pentru mine a fost întotdeauna un bun prieten.

- Presupun că odată vă veţi mărita cu el.

Ochii căprui, frumoşi ai Kathrinei se rotunjiră de mirare.

- Nici nu mă gândesc. De ce aș face-o?

- Pentru că vă înţelegeţi atât de bine și pentru că părinţii dumneavoastră o doresc atât de mult, explică Magnus.

Se priviră câteva secunde lungi, Kathrina era gata să izbucnească în plâns, buzele îi tremurau.

- Acesta însă nu e un motiv să mă mărit cu cineva pe care nu-l iubesc. Spuse fata foarte încet.

Ochii lui Magnus străluciră de bucurie. Puțin a lipsit să n-o ia în braţe, dar pierdu ocazia pentru că tocmai atunci apăru Irene...