Toate mi se-ntâmplă numai mie!

Capitolul 21

Maria simţi imediat că pe fiul ei îl frământă ceva. Tot drumul, din Schonaich până la Hasselburg a tăcut supărat, deşi peste regiune se lăsase o seară dintre cele mai frumoase.

Albastrul cerului începea să se întunece și în timp ce sus se contura deja luna străvezie şi străluceau primele stele, la stânga soarele apunea în flăcări, aurind cu razele lui lanurile de grâu.

Mama şi Fiul cinau în linişte, unul în faţa celuilalt.

- Magnus, spune-mi ce s-a întâmplat! Îl rugă Maria observându-i tăcerea prelungită.

Magnus o privi.

- Ce să se întâmple?

- Văd că te apasă ceva, răspunse Maria. Povestește-i bătrânei tale mame şi te vei simți mai uşurat.

Băiatul dădu din umeri.

- Nu am ce să povestesc.

Maria dădu din cap de parcă acesta ar fi fost răspunsul pe care îl aşteptase.

- Din cauza Kathrinei? Se interesă.

Magnus îşi feri tulburat ochii şi nu răspunse un timp.

- Se vede atât de tare pe mine?

- Poate alţii n-ar observa, dar eu te cunosc şi ştiu ce te preocupă, răspunse mama.

Magnus deveni foarte serios.

- Fata asta mi-a ocupat totul. Planurile, gândurile... toată viaţa....

- Ei şi? Așa e normal. De ce te face pe tine asta atât de nefericit.

Magnus o privi mirat.

- Nu şti? În primul rând, este fiica lui Frank Eisenbach, unica moştenitoare a moșiei Sf. Hubertus. În al doilea rând, din naștere este de-a locului, în timp ce eu sunt doar un străin, un intrus. Un parvenit, cum bine a remarcat Irene.

Maria nu arăta surprinsă deloc.

Aflase că Anders, împreună cu Kathrina, au plecat în Travemunde, unde erau aşteptaţi de mai mulți prieteni. Toți aceștia erau de-ai locului, cum a spus fiul ei.

- Ar trebui să mergi și tu cu ei, spuse îngândurată. Atunci n-ai sta atât de indispus.

- Nu, nu era pentru mine. Magnus se ridică și se îndreptă spre o fereastră.

Privi mult timp, de parcă ar fi aşteptat o consolare de la imaginea lanurilor nesfârşite.

Kathrina trăieşte într-o altă lume.

- A fost un moment în care am crezut că se poate trece peste aceste diferenţe. Dar de când a apărut Anders știu că aceste deosebiri sociale sunt de neîntrecut. Degeaba aș mai cumpăra o duzină de moşii. Este ceva ce nu se poate cumpăra. Această siguranţă că cineva s-a născut de la bun început la Sf. Hubertus sau pe Schonaich.

Maria se întristă.

- Dar Magnus, alte trăsături omeneşti nu mai contează? Numai asta e important? Cu ce nume te-ai născut?

Magnus se întoarse din nou spre maică-sa.

- Nu e atât de simplu, răspunse. În fond, ei sunt nişte oameni amabili, ca tine și ca mine. Iată-l de exemplu pe Frank. Ce mândru și bucuros era de victoria Kathrinei!

- În schimb nevastă-sa nu, interveni Maria, ea este foarte rigidă.

- Aşa e, dar în realitate nici ea nu e decât o mamă grijulie, observă Magnus.

Apoi tăcură o vreme, până când Maria îşi adună curaj şi întrebă:

- Și Kathrina, ea cum e?

Magnus îşi încreţi fruntea.

- Hm... m-am apropiat cam mult de ea. Asta nu e voie să se întâmple. Azi am înţeles că suntem despărţiţi de o lume întreagă.