Toate mi se-ntâmplă numai mie!

Capitolul 13

În ținutul Holsteinului , de la începutul verii până toamna târziu, muncile agricole impuneau ritmul vieții.

Arat, semănat, și apoi recoltat și arat din nou.

Pe câmpuri, pe drumuri, peste tot, numai mașini agricole.

O bună parte a proprietarilor lăsau conducerea muncii pe mâna inginerilor agricoli, plecând în străinătate sau în munți, sau în locuințele lor de la oraș. Celor care rămâneau acasă, pentru a se gospodări singuri, nu le rămânea timp și pentru viața de societate.

De aceea primăvara petrecerile se țineau în lanț, fiecare considerând de datoria lui să-și invite măcar o dată vecinii cu care se va mai întâlni abia la vânzătorile de toamnă.

Și noii proprietari ai Hasselburg-ului respectau acest obicei, deși e fără îndoială că au fost îngrijoraţi când au trimis invitaţiile.

Teama lor s-a dovedit neformată: familiile din regiune au venit fără excepție.

Desigur că Irene nici nu a vrut să audă de așa ceva. A izbucnit o adevărată ceartă la Sf. Hubertus, pentru că Irene nu găsea potrivit să meargă la petrecerea Mariei, căreia îi dăduse cândva de lucru.

O deranjase și faptul că Hasselburg-ul era de vânzare, dacă îl cumpărase o fostă bucătăreasă, mai precis fiul acestea, era de necrezut. O bucătăreasă, doamnă de Hasselburg! Irene nu putea accepta gândul ăsta.

Ar fi dorit să-l convingă pe Frank să nu meargă cu nici un chip la ,,oamenii ăia", dar soțul râse și îi răspunse sec că nici nu se gândește să lipsească de la această plăcere.

Irene avea de ales între a rămâne acasă și a-l însoți.

Normal că nu a putut rămâne acasă, fiindcă ar fi fost mult prea insuportabil.

Nici Kathrina nu voia să meargă la Hasselburg, dar neputând declara adevăratul motiv al refuzului, până la urmă a fost nevoită să-și însoțească părinții.

Apăru spre miezul nopţii în salonul de dans. Atmosfera era încinsă la maximum și toată lumea se distra de minune.

Un tânăr blond o luă de mijloc pe Kathrina.

- Vino, Kathi, să dansăm, doar n-ai venit aici ca să stai!

- Nu știu să dansez, anunță Kathrina și îl alungă pe tânăr. Caută-ți pe altcineva!

Tânărul se retrase vizibil jignit.

Cineva în spatele Kathrinei observă amuzat:

- Săracul, ce plasă a luat!

Kathrina simți că i se înmoaie genunchii. Îi venea să o ia la fugă.

Când se întoarse, îi surâdeau ochii căprui a lui Magnus.

- Și dumneavoastră sunteți aici?

- Din moment ce locuiesc aici... Am sperat să veniți și dumneavoastră.

- Din cauza ultimei noastre ,,excursii"?