Toate mi se-ntâmplă numai mie!

Capitolul 2

- Magnus, te rog lasă trandafirul, spuse Maria Falk, privind chinuită în jur.

- Nici nu mă gândesc, mamă! Ar fi păcat să îl calce cineva! Și poate voi avea ocazia să i-l înapoiez domnișoarei.

Mariei îi pieri brusc cheful. Lăsă jos paharul de vin și aprinse o țigară.

- Ști cine a fost fata? Întrebă încet.

Băiatul o privi distrat.

- Cine? Fata care s-a jucat de-a v-ați ascunselea? Habar nu am.

Maria mânuia nervoasă bricheta.

- Fii măcar 5 minute lucid, Magnus, am de discutat cu tine! Eu nu văd nimic de râs în toate astea.

Magnus o privi uimit.

- Deci este atât de serioasă situația?

Maria simți nevoia să râdă.

- Nu e vorba de asta. Dar habar n-ai cine au fost cei care au plecat nu demult de lângă noi. Era familia Eiseinbach, proprietarii moșiei Sf. Hubertus! Iar tânăra domnișoară care a aranjat fața de masă este unica moștenitoare a acestei moșii.

- Pentru asta, domnișoara s-a dovedit uimitor de normală, fu Magnus de părere, veselindu-se. Apoi deveni serios.  Deci cei la care ai lucrat au fost printre invitați . Nu știai că vor veni?

- De unde să fi știut? Întrebă Maria, dând din umeri. Abia de două săptămâni am primit invitația și nici nu m-am gândit că vor veni aproape toți proprietarii din împrejurimi.

- Păcat, spuse Magnus. Altfel ai fi putut să te pregătești sufletește pentru întâlnirea cu Eisenbachii. De ce nu ai mers la ei să le amintești de tine?

- Asta-i bună, pentru Irene Eiseinbach noi suntem niște peștișori mărunți, oameni fără nici o importanță.

Maria își atinse părul blond, aranjat azi după masă de un coafor de prima clasă. Maria este o femeie de aproape 50 de ani.
Micuță ca statură, cu ochii mari și albaștri.

În seara asta își purta unica rochie de seară, cumpărată de Magnus pentru ocazii deosebite. Rochia era mulată pe corp și decorată cu fire aurii. La cea mai mică mișcare împrăștia raze strălucitoare și Maria avea impresia că purta o rochie cu totul deosebită.

Rar avusese o asemenea posibilitate în viață, care de altfel nu abundează în evenimente deosebite. Această invitație , de exemplu, n-ar fii primit-o niciodată, dacă nu s-ar fii întâmplat ceva deosebit.

Fiul ei cumpărase moșia Hasselburg, aflată la câteva minute de Sierkhagen și al cărui proprietar murise de câteva luni fără să aibă moștenitori. Deci moșia așteaptă cumpărător, iar lui Magnus, care se îmbogăți printr-o moștenire neașteptată, i s-a împlinit visul dintotdeauna.

A putut să se mute la țară, să gospodărească o întreagă moșie și să trăiască după voia lui.

- Fata Eischenbachilor este în orice caz, foarte deosebită, remarcă Magnus, își ridică paharul în sănătatea mamei.

Maria ridică paharul, apoi, fără să îl ducă la gură, îl lăsă iar.

- Deosebită? Păi, nici nu știu. Dar ce a făcut azi aici este de speriat, nu-i așa? Să se ridice fără pantofi, apoi să răstoarne jumătate de masă...

- Eu am găsit senzațională situația, spuse Magnus și își netezi părul pe spate care tot timpul îi cădea pe frunte. Nu cred că fata asta se plictisește vreodată.

- Ceea ce mă miră este că la Sierkhagen sunt invitați numai oameni de seamă.

Magnus îi mângâie consolator mâna.

- Nu-ți face griji, într-o zi vei face și tu parte din ei.

- Eu? În ochii albaștri a-i Mariei străluci o clipă bucuria, apoi se stinse din nou. Ei Magnus, nu știi ce vorbești! Ar trebui să fim nobili sau măcar să provenim dintr-o familie de vechi moștenitori. Mi-am dat seama de asta.

Magnus privi pe ascuns trandafirul de lângă pahar, pe pervazul ferestrei, apoi se ridică.

- Scuză-mă mamă, aș vrea să o întâlnesc pe această domnișoară. Nu vreau să pierd ocazia de a-i înapoia floarea.