Toate mi se-ntâmplă numai mie!

Capitolul 22

Pe Kathrina o aştepta în Travenmunde o ploaie cu flori.

I s-a tăiat respiraţia văzând, în portul oraşului, noul iacht a lui Anders.

Băiatul își petrecuse toată vara pe vas și oriunde mergea era însoțit de o grămadă de prieteni.

Magnus avea dreptate când îi vorbea maică-sii de ,,cealaltă lume". Viaţa acestor tineri era plină de lucruri inaccesibile lui.

Din viaţa lui lipseau dezinvoltura și dezinteresul. Banii nu însemnau mare lucru pentru acești tineri. Nu aveau numai mari proprietăţi de pământ, dar şi vile în Korfu, sau oriunde pe litoralul grecesc și măcar o casă în Elveţia.

Magnus, care provenea dintr-o altă lume, deși avea Hasselburgul, n-ar fi putut trăi astfel.

Kathrina în schimb nu s-a gândit niciodată la asta. Ea s-a obişnuit cu luxul și nici nu-şi putea închipui o viaţă în care i-ar lipsi ceva.

Și cât de mult se bucura că Anders a umplut pentru ea tot vasul cu flori!

- De ce nu rămânem aici? Întreba Anders. Stăteau pe puntea iachtului privind orașul care dantela marginile cerului cu acoperişurile. Ţiglele erau atât de încinse de parcă n-ar fi avut timp să se răcească de când au fost arse în cuptoare.

Văzând că fata nu răspunde, Anders continuă:

- Uite, Kathi, toată lumea navighează spre Korfu, de ce n-am face și noi la fel? Am petrece zile minunate acolo. La Sf. Hubertus se pot lipsi de tine, mai e mult până la secerat. Grecia, Korfu, Creta, nu te tentează nimic din toate astea?

Kathrina inspiră adânc. Părul negru, scurt, îi cădea umed pe frunte. Avea nevoie de linişte.

- Nu, recunosc sincer că nu, spuse. Aș dori să merg acasă. Călătoria la Korfu este foarte tentantă, dar și acolo am fi înconjuraţi de aceşti oameni.

- Dar tocmai asta e minunat! Îi cunoaştem pe toți. Nu se pot ivi situaţii neplăcute.

Kathrina îl privi foarte convinsă pe băiat.

- Dar mie îmi plac surprizele. Chiar și cele neplăcute. Însă nu suntem atât de bătrâni ca să fim nevoiţi să ne ferim de ele. Mai târziu, oricum asta ne va fi soarta.

- Nu te înţeleg. Eu urăsc de moarte viaţa de la ţară. Aici pe vas este mult mai interesant.

- Pentru mine nu.

Kathrina se întoarse dar Anders o prinse puțin cam dur de mână.

Fața lui îngustă, de obicei surâzătoare, acum era serioasă, chiar amară.

- Kathrina, pentru că suntem din nou singuri, trebuie să reiau vechea și chinuitoare temă.

Fata oftă din greu.

- O, nu, te rog, nu începe iarăşi, Anders!

- Tu nu mă iei în serios! Se plânse băiatul. Râzi de mine când îți mărturisesc dragostea. Te iubesc și vreau să fi soția mea. Ce e de râs în asta?

Strânsoarea o durea, încerca să scape.

- Anders, nu... te rog... Uite, de o sută de ori ți-am zis și îţi repet: îmi placi, te respect, ești un bun prieten, un băiat drăguţ.... dar nu te iubesc. Nici nu mă pot gândi la căsătorie.

Fața băiatului se crispă de pornirea reţinută.

- Kathi, te implor. Dă-mi măcar o speranță, că o dată s-ar putea să-ţi schimbi părerea.

- Nu pot s-o fac, spuse fata hotărâtă. De ce nu putem rămâne simpli prieteni?

- Pentru că...prietenia ta nu îmi ajunge! Aproape plânse Anders.

Kathrina scăpă din mâna băiatului și îi întoarse spatele.

- Te rog să mergem acasă, totuși nu e atât de frumos aici ca să-mi petrec restul vieţii pe vas.

Anders îşi plecă faţa şi o urmă cuprins de amărăciune.