Toate mi se-ntâmplă numai mie!

Capitolul 23

- Fără nici o îndoială că fata noastră se distrează de minune în Travenumden, îi spuse Irene Mariei, în timp ce se plimbau de-a lungul drumului îngust, lung și întreţinut cu grijă. Avea un palton mic pe umeri, pentru că începuse să sufle un vânt tomnatic.

Timpul nu mai era atât de frumos ca în zilele trecute.

Magnus Falk, Frank și administratorul Schonaichului se adunaseră la o partidă de cărţi.

Maria venise pentru că fiul îi dispăruse de câteva ore și își închipuise că este aici.

Fiindcă jocul de cărţi o plictisea îngrozitor, Irene se bucura sincer de compania Mariei.

Frank era cuprins de febra jocului ori de câte ori se reuneau câte trei, după ani de zile i-au lipsit partenerii corespunzători.

- Doamne, bărbaţii devin copii când e vorba de cărţi, zice Irene dând din cap.

- Da, da, în fiecare bărbat se află un copil, zise Maria veselă.

Fără îndoială, erau pe drumul cel mai bun pentru a se împrieteni.

Maria nu îşi dădea seama din ce cauză a devenit Irene atât de prietenoasă și bine dispusă, dar nu o deranja deloc această schimbare.

La urma urmei, erau vecini și se întâlneau des. În asemenea împrejurări era de preferat să se înțeleagă bine...

- Mi se pare că vine fata dumneavoastră, spuse Maria arătând spre intrare.

Irene gesticulă spre Kathrina, care tocmai coborâse dintr-un taxi.

- Dar ce s-a întâmplat? Kathrina urcă scările în fugă, cu ochii în lacrimi și dispăru din fața lor cu o grabă suspectă.

Abia îi aruncase o privire mamei, care însă se aşteptase să-i sară la gat și să-i povestească despre excursie.

Irene privi uimită în urma ei. Apoi se auzi chemarea inevitabilă:

- Frank!

Frank, care se afla într-un pavilion în grădină cu ceilalţi doi bărbaţi, îşi ridică mâna încercând să scape:

- Nu acum, Irene, nu acum! Tocmai mi-au venit nişte cărţi pe cinste.

- Pentru numele cerului, s-a întâmplat ceva cu fata noastră! Strigă Irene nervoasă. Și bărbatul ăsta a dat în mintea copiilor!