Toate mi se-ntâmplă numai mie!

Capitolul 6

- E o zi minunată, stabili Irene.

Soţul nu putea decât să aprobe.

Stăteau în lojele lor obișnuite, pe marginea terenului de călărie, privind un meci de polo pe iarbă.

Irene sorbea cafea cu gheață.

Îmbrăcămintea era ca de obicei, elegantă. Pentru că ea știa la ce se așteaptă ceilalți din partea ei. Se întinse moleșită de lumina soarelui.

- Este incredibil de cald pentru 1 Mai.

Frank căscă.

- N-ar trebui să ne întoarcem acasă? Am stat destul, ne-a văzut toată lumea.

- Unde-i iar fata? De când am sosit nu am mai văzut-o.

- Cu siguranță e la cai.

La câțiva metri în fața lor apăruse o femeie măruntă, fragilă, cu părul de culoarea grâului, însoțită de un tânăr înalt.

- Pe femeia asta o cunosc de undeva! Am văzut-o undeva, dar oare unde? Spuse Frank observând femeia cu chip cunoscut.

- Tot timpul cunoștințele astea bizare.

- Frumos ne stă. Femeia asta ne cunoaște și noi o cunoaștem. Numai că nu știm de unde. Ție nu ți se pare cunoscută?

- Nu. La urma urmei nu ne putem aminti toate fețele trecătoare, nu-i așa? Înafară de asta, femeia stă cu spatele și n-o văd bine. Tot ce pot să observ este că sunt o pereche neobișnuită. Bărbatul este tânăr, cel mult 30 de ani, însă femeia, hmm... pare ceva mai coaptă.

- Ce poți să spui! Se revoltă Frank și se ascunse după parasolar.