Spre zari albastre-Blue Skies 1941

Angelia

Herrstelen Hospital , Germania 1941

Lovita cu patul armei de un soldat rus Angelia isi pierde memoria..Prizoniera cu cei 700 000 de soldatii rusi prinsi in incercuirea germanilor de la Vmyansk a fost trasnportata cu trenul la Berlin..

La spital urgent! Schnell! Schnell!Feurstand! Racni ofiterul insarcinat cu sortarea prizonierilor catre soldati...

Femeia nu mai cunoaste limba ..cunostintele sint pierdute ..amintirile, raman emotiile, inclinatia.. este ca intr-o noua viata.. de la inceput.. diagnostica doctorul Gerhardt impasibil.. infirmierele lacrimara pentru tanara rusoaica de pe Osterfront.
Repede cei din spitalul Herrstellen o botezara Amnesia.. seara.. in fata luminii stelelor..in parcul din fata privea cerul si emotii o cuprindeau privind Calea laptelui caci asa i se spusese ca se numea.."cine sint eu? Cine, cine.. simt atatea emotii...tantos emociones...qui soi yo?
.....................

Cu cele doua infirmiere din Spania invata repede limba spaniola si franturi din germana..asa afla de vasul Esperanza care pleca cu valul de emigranti catre Mexic..simtea inexorabil cum ata o tragea sa plece pe alt taram.. ca toti oamenii aceia care vroiau sa scape de razboiul negru si sa inceapa o viata noua mai buna pe alt taram.. Se inscrise si primi loc..plecarea era pe 1 mai 1942..

Ia sa vedem, spune-mi ce-ti place si ti spun cine esti cum spunea psihologul Johanssen..

Viata mea e latino...e pictata in culorile calde latino.. imi place limba muzica oamenii, imi place sa fiu pasionala "con la sangue caliente".
Cateodata ma inchipui o corabie infruntand valurile... si nimeni nu stie misterele si bogatiile ei...nimeni decat eu..
Bogatia corabiei e sufletul meu ...minunat de copil si tanara fata ..inca nu vreau sa dau drumul copilului din mine sa-l schimb pentru o maturizare ce nu-mi promite nimic bun...daca stau si ma uit la cei din jur cei asa zis "mari" dar care sint de fapt niste oameni mici si in comparatie cu micutii copilasi radiind de fericire, veselie, incantare si joaca si mai mici...
Uneori ma visez o sirena..ca si ea vreau sa ies din viata mea.. din apa... pe uscat... in siguranta.. sa ma ridicla un alt nivel.. sa ies dintr-o viata de sirena in femeie ..catre o poveste de dragoste perfecta cu printul cel frumos..
Cred foarte mult in dragoste..
Dragostea cel mai inalt lucru pe care poate sa-l traiasca o fata, o fiinta umana..

Ce mi mai place mie?...mm soarele cu rasariturile si apusurile lui minunate . care de aici se vad asa de frumos.. si mi amitesc de ceva nedefinit..

Imi place sa contemplu la nesfarsit un apus de soare.. e ceva poetic si melancolic, frumuste salbatica a naturii in stare pura..
Imi plac foarte mult sarbatorile , ocaziile si cele religioase ma emotioneaza mult...
De ce oamenii nu pot fi tot timpul buni ca de Craciun?..
Stiu ca e absurd dar asa ar trebui sa fie ...sa nu mai fie rautatea care ii face e toti suparati ei si intre ei..pentru ce?
Chiar pentru ce? Stau si ma intreb de multe ori..