2. Nu e lumea mea

4K 204 13
                                    

Am ajuns in aşa zisul meu camin..foarte primitor. Ce sa zic.
O priveliste care iti taie rasuflarea , si zic asta si la propriu si la figurat..ihh...fum de tigara si miros de droguri!!?
Astia ori nu sunt intregi la capatana, ori alta explicatie nu imi gasesc.

O iau pe holul intunecat, însoţită de doi badigarzi . Aceştia ma conduc in cantina unde ce sa vad.?! DELICVENTI, DELICVENTI si binenteles DELICVENTI!! Ahh.. dar stai, eu aici nu ma aflu in nici o vizita regala, sunt una de ai lor.

Merg in continuare insotit de badigarzi, care ma conduc catre biroul directorului.

Zis si facut. Ajunsă acolo incerc sa fiu politicoasa si bat la usa. Intru si vad un barbat tanar care nu avea mai puţin de 22 de ani dupa presupunerile mele.. oouuuu mama..a inceput sa râdă. STAI! Alea sunt gropite cumva. Ceee seeeexxxyy!..

-Ia un loc domnisoara...

-Monro. Elena Monro

-Da.. domnisoara Monro, Elena Monro. Acum ca ai intrat aici in birou haide sa il aşteptam pe director, nu va intarzia mai mult de 5-10 minute sa presupunem..

- Pai..daca tu nu esti directorul atunci cine esti? Il intreb eu pe tanarul apetisant din fata mea..o doamne..mm...ce gropitee Stop!

-Cam curioasa, dar in fine iti raspund ca sa dau dovada de politete, eu sunt fiul directorului Monterrey. Ma numesc Wiliam Monterrey.

- Am crezut ca sunteti un consilier sau cea de genul. Imi pare rau.

Nici nu apuc sa termin ultimele cuvinte ca pe usa intra un domn cu o burta destul de frumoasa si binenteles la inaintare si cu o chelie de toata frumusetea. In acel moment Domnul William se ridica si da mana zicând:
-Buna tata ! Ai oprit bataia?

-Da fiule am oprito. Si acum. Imi faci cunoştinţă cu fata de aici?

- DA desigur. Ţi-o prezint pe Elena Monro.

-Aaa..Monro..am auzit de tine si m-am uitat pe dosarul tau..nu prea da bine.

-Stiu domnule.. Este o poveste lunga din care reies vinovata dar defapt sunt doar o victima acuzata de asa ceva..

-Asa spun toti, ai grija pustoaico .Fi dura si rea..doar asa supravietuiesti aici.

-Va multumesc mult domnule pentru sfaturi . Daca nu va suparati ,a-si dori sa merg in camera mea pentru a incepe pedeapsa..infinita, spun mai mult pentru mine.
-Da desigur .Fiule o poti..

-Conduce ? Da desigur,cu cea mai mare plăcere. Haide Elena...

-Imediat domnule.

Pe drum a fost o tacere infioratoare. Pe fundal se auzeau strigate si zgomote facute de delicventi aia..si doar cand stau sa ma gandesc.

Am ajuns in camera si era, era, era chiar frumoasa chiar mai mult decat ma așteptam . Camera era mov, cu paturi etajate si internet si televizor. Am ramas masca pana cand William mi-a zis:

-Tu esti o fata foarte norocoasa. Parinti tai au platit o avere ca sa iti redecoreze camera si au luat o gramada de procuri pentru a iti da acces la internet si televiziune. Daca vrei, si te împrieteneşti cu cineva . Poti invita aceea persoana sa stea cu tine. Si era sa uit. Parinti tai mi-au spus sa iti dau acest bilet din partea lor si mi-au zis sa iti transmit ca ei te iubesc si te vor sprijini . Este foarte dulce ceea ce au făcut pentru tine. Asa ca reiese ca orice ai fii facut sau orice nu ai facut ei chiar te iubesc enorm de mult. Ai grija cum te comporti .Eu am plecat. Am de oprit batai. Pa. Ne vedem curand!

Imi înmânează biletul, se intoarce pe calcaie si pleaca.

Incep sa tremur in incercarea de a deschide biletul. Odata vazute acele cuvinte scrie, ma induios si ma izbucnesc lacrimile. Incep sa il citesc.

"Scumpa mea, fata Elena,

Ne pare rau ca nu am avut incredere in tine dar ce sa facem, ne-am lasat duşi pe ape de povestea lui Emily care pe moment de tristete si dezamăgire chiar ne facuse sa credem ca tu esti vinovata. Doar ca intr-o noapte inaintea primului proces , ai inceput sa vorbesti in somn. Automat ne-ai convins. Ne pare foarte rau pentru prostia noastra. Ai grija de tine si vezi ce faci..nu uita. TE IUBIM ca pe ochii din cap . Nu vedem curand.

Mama"

Lacrimile curgeau şiroaie pe fata mea. Mi-am pus capul in perna si nici nu ştiu cum am adormit. Cert este ca dimineata m-am trezit din cauza alarmelor care sunau din cate am inteles la 5:30 dimineata. Programul era urmatorul. Ma scol. Ma imbrac. Ma duc la cantina . Antrenamnte . Scoala. Pranz. Si cina..dupa aceea culcarea..

Ingrozitor..

 VOL I Scoala De Corectie Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum