VOL I Scoala De Corectie

10. Momente de cumpana ..

Cititi neaparat jos ! E important!!!!

Dimineata ma trezesc langa James. Dormea ca un ingeras cu parul ciufulit, este atat de frumos. Astazi v-a trebui sa ies din spital si sa ma intorc in neterminatul meu infern SCOALA DE CORECTIE . Mai aveam aproximativ 1 an si 2-3 luni de excutat pana cand voi iesi afara si imi voi incepe razbunarea contra asa zisei mele perietene care ma tradat si care ma acuzat de lucrurile pe care el le-a comis.

Dar pana atunci ... ei bine . Am o viata pe care va trebui sa o perfectionez.

Ma ridic din patul spitatului si observ ca fe mana imi atarna traditionala perfuzie... pfff si eu care credeam ca am scapat fara pastile, branuli si mai ales de doctori.

Raza mea de soare se trezeste in timp ce se uita nedumerit la mine. Si imi zice :

-Noi ne-am culcat aici?

-Nu! Noi am dormit aici. Este o diferenta .

-Mda...ai dreptate. Ce sa zic.. :)

Incepem sa chicotim amadoi si numai bine ca iar doctorul intra pe usa in mana cu niste rapoarte zic eu.

-Buna ziua domnisoara Elena. Si buna dimineta si tie domnule James. Voi doi puteti pleca in jurul orei 13-16 . Asta depinzand si cat de repede vor ajunge parinti vostri aici.

-Ceee ! PARINTI !! zicem eu si James in cor .

-Da parinti. Eu i-am anuntat si mi-au sous ca vor fi aici in jurul orelor pe care vi le-am prezentat mai devreme. Avem nevoie de semnaturile lor pentru fisele voastre de externare.

-Cum au reactionat camd au aflat !? intreb eu aruncamd cu fulgere de curiozitate in medicul in halat alb din fata mea ....

-Nu mi-au zis nimic. Au spus ca pleca cu urmatorul zbor catre spitalul nostru. Dar aveau o oarecare suparare in voce dupa cum am putut simti .

Medicul pleaca la chemarea unor asistente care in anuntau ca este aateptat in sala de operatie cu numarul 6 . Nici nu stiu de ce am retinut fraza aia.. vacat..,acum va trebui sa le dau explicati si parintilor.. mai bine mai stateam cateva zile in spital .

Oare ar fi bine sa fug? Mai bine nu , lasa! Oricum ma vor gasi ,si imi vor mari pedeapsa.

Dupa cateva ore de agonie in patul spitalului se aud tipetele paruntilor mei strigand la medici:

-Unde e mica mea fetita??!!!

-Unde e baiatul meu!???!!!

-Calamti-va domnilor! Imediat ii cautam in baza de date!

Owwwww nuuu...deci in afara de parinti mei au venit si parinti lui James.. el era langa mine inca uimit , dacaba intrebati...nu ! Chiar nu stiu din ce cauza....dar stiu sigur. Nu era o uimire de fericire...mai bine zis era o uimire se tristete..

In momentul urmatorul pe usa cabinetului nostru intra 2 perechi de parinti bulbersati. Se apropie incet de patul nostru si incep sa ne dragalaseasca .. mi-a fost dor de imbratisarile mamei.