Live For Love ♥

Capitolul 19

-Unde mergem?il intreb pe tataie și mă uit de jur -împrejur neștiind unde ne aflam.

- O sa vezi!

De data asta nu mai eram în acea pădurice liniștitoare, ci pe malul marii unde eu și Vince am mers atunci când ne.am împăcat.Acum era vara,iar plaja era pustie.Marea era calma și briza se simțea călduț dezmierdandu.mi pielea. Tataie mă ținea de mana și mă privea cu dor .

- Mi.ai lipsit!ii spun și îmi las o lacrima sa.mi scape pe obraz.

- Uite!Când te vei trezi și știu sigur ca vei face asta, vreau sa încetezi sa mai plângi și vreau sa te bucuri de viata.Esti prea tânără ca sa suferi atât. O sa te protejez de aici.Nu trebuie sa renunți la tot pentru mine.Stiu ca mă iubești și eu te iubesc.A ,da!Saluta.i pe toți de acasă și spune.le ca mi.e dor de ei și ca îi iubesc.Sa nu își facă griji pentru mine ca sunt bine aici.Acum du.te și trăiește.ti viata alături de băiatul ăla care te adora.

- Dar mai vreau sa mai stau puțin cu tine și sa.mi spui ce vroiai...

- Când mă uit la tine și la băiatul ăsta mă văd pe mine și pe ma-ta mare.Prima noastră întâlnire a fost pe drum.Ea venea de nu știu unde,iar eu mergeam la niște prieteni.Am salutat.o politicos și am invitat.o la un suc. A acceptat având în vedere ca eram un tip bine-facut și frumușel, iar de atunci am fost nedespărțiți. Mi.e dor de ea și știu ca suferă,dar nu vreau sa vina acum la mine.Voi mai aveți nevoie de ea mult...

- Când o sa va revedeți care o sa fie primul lucru pe care o sa.l faci?

- O sa o sărut, pentru ca tare mi.e dor de buzele alea pe care le savuram mereu,îmi mărturisește și ne bufneste rasul pe amândoi.

- Ma bucur ca te.am revăzut, ii spun și îl îmbrățișez, stiind ca urma sa ne despărțim,pentru ca ușa alba reaparuse, iar eu trebuia sa o deschid.

- Ai grija de tine,de ai tai,în special de băiatul ăla și nu uita ce ți.am zis, mă sărută pe frunte și dispare,iar eu incep sa plâng .Aveam același sentiment ca și când l.as fi pierdut din nou,pentru a doua oară.

Apăs pe clanta usii și intru în camera alba.Vincent nu mai era aici,dar iar se auzeau voci. Erau vocile prietenilor mei care mă încurajau.Erau toți cu mine:Alison,Adelie,Alice,Lydia,Jason,Brad,Kevin,Tim și Mike.Bineinteles ca îl simțeam cel mai mult pe Vincent.Atingerea sa infiorandu.mi corpul,chiar și pe fete le auzeam clar.Toate îmi spuneau vorbe frumoase.Alison îmi povestea ce a mai făcut, Ad spunea ca a făcut brioșele mele preferate,Alice imi ducea mana pe burta ei și parcă eram acolo,puteam simți micuța fiinta din pântecul ei,simteam o fetiță care am impresia ca se mișca.Lydia spunea ca tuturor din clasa le e dor de mine,iar baietii îmi spuneau glume.Dupa ce am mai simțit câteva atingeri slabe,lumina aceea puternica îmi apare în fata ochilor,de data asta mai palida,dar devenea din ce în ce mai apăsătoare când îl simțeam mai aproape pe el.

I.am simtit sărutul și îl auzeam ca și când mi.ar fi șoptit la ureche."Iubito,trezește.te! Mi.e dor de tine și de corpul ăsta. Uite parcă și acum mă exciți când îmi aduc aminte de frumusețea corpului tău de care nu mă mai satur.A da!Și prima noastră noapte pe care nu mi.o pot scoate din minte.A fost perfecta ,de fapt tu ești perfecțiunea pentru mine.Te rog ,mi.ai promis ca nu mă lași. De ce nu te trezești? Ce mă fac eu fără tine,iubirea mea?Ce mă fac?".Il auzeam plângând, îl auzeam clar,dar parcă tot nu mă puteam trezi.Totusi începusem sa mă simt mai puternica,parcă pulsul începea sa crească. Lumina devenea din ce în ce mai puternica și brusc mi.a apărut în fata un om înalt, înconjurat numai de o lumina la fel de apasatoare.Nu.i puteam observa chipul,dar mi se părea ca mă chema la el.

- Gracie!Vino!Stii cine sunt,nu?Nu.ti fie teama.Ma bucur ca ți.ai revăzut bunicul.De.asta te.am adus mai mult aici,dar acum e timpul sa te întorci. Fii pregătită să te întorci acasă. Nu ești de folos aici printre noi, ci acolo pentru ei.O sa ne revedem alta data,așa ca scumpete, trezește.te.

-Dar cum?Nu pot!

-Doar deschide ochii și o sa vezi...Îmi spune omul,iar lumina dispare, stingandu.se treptat,iar eu...

Deschid ochii încercând sa văd unde mă aflu și sa disting lucrurile din jurul meu.Ma aflam într.o camera alba,iar în fata mea sunt părinții mei care stau pe niște scaune dormind,iar pe pat langa mine este chiar el,iubirea mea.

-Unde mă aflu?întreb confuza,iar ochii mirifici din fata mea sunt blocați. Nu știe cum sa reacționeze, dar începe sa plângă și sa strige.

- Gracie s.a trezit!Mama,tata s.a trezit și sare pe mine sărutându.ma apăsat. IUBIREA MEA!imi spune plângând în hohote. Sunt aici,sunt aici cu tine.Doamne,mulțumesc! spune și își face semnul crucii.

Părinții mei la fel încep sa plângă și sa mă imbratiseze, dar eu nu înțelegeam ce se întâmplă.

- Este o minune!spune tata uitându.se spre cer.Doamne!Ma duc sa chem doctorul.

- Ce se întâmplă?întreb la fel de confuza și încercând sa.mi dau seama unde am fost sau ce se petrece.

- Ai fost în coma timp de o săptămână, îmi spune mama și mă mângâie pe cap.Ai fost operata și nu ai putut rezista.

- Dar de ce?

- Ai fost lovită de o mașină...Si totul numai din cauza mea ,spune Vince curgându.i șiroaie de lacrimi pe fata.

Incerc sa ma ridic,dar nu pot.Eram mult prea slăbită. O văd pe mama ca se ridica și se duce după tata care nu se mai întorcea, crezând ca îi este rău.

- Vincent...Te ,te iubesc!spun palid,iar el ma îmbrățișează punându.si capul pe inima mea.

- Și eu,viața mea!Te rog să nu mă mai parasesti niciodată.

Adorm și nu mai știu ce s.a mai întâmplat după. Eram franta și am dormit 12 ore in continuu .Dupa aceea doctorul m.a controlat și părea foarte mirat de mine.

- Ai avut mare noroc,fata!imi spune.Wow!Deci nu pot sa cred.Pana și operația ți s.a vindecat cât de cât. Clar este o minune. Te externez mâine ca nu are rost sa te țin aici degeaba mai ales ca ai prins putere,dar va trebui sa nu mergi câteva săptămâni bune la școală când vei începe .Tot ce trebuie sa faci este sa te recuperezi liniștită acasă. Cate săptămâni de vacanta mai aveți,tinere?il întreabă doctorul pe Vincent .

- Una,cred...

- Bun!Tu vei mai sta acasă după aceasta săptămână ,încă trei.Maine iti dau scutirea, la externare și o sa vii la control de doua ori pe săptămână.Cu acestea încheie doctorul, iar Vincent da politicos mana cu el și rămâne cu mine.

- Părinții tai mi.au spus ca merg sa.ti aducă ceva de schimb pentru mâine.Acum...dar nu termina, pentru ca sare pe mine și mă sărută numai cum el știe. Când ne oprim îi mărturisesc :

- Te.am auzit tot timpul.Pe toți v.am auzit,dar pe tine cel mai mult.Stiu tot ce ai vorbit cu mine.Tu m.ai ajutat sa mă întorc. Tu ai fost cel care m.a facut sa mă întorc. Te iubesc mult!ii spun și din nou incepem sa plângem, apoi ne îmbrățișam.

În salon își fac apariția și prietenii noștri. Toți încep sa plângă și sar pe noi pentru o imbratisare de grup.Ii iubesc pe toți. Sunt cei mai buni,iar acum mă simțeam recunoscătoare Domnului ca mai îmi acordase o șansă pentru a trai împreună cu iubirea mea.D.asta am supraviețuit ,pentru iubire!

Cam trist și acest capitol,dar mă bucur ca l.am scris așa, pentru ca este dedicat în memoria bunicului meu .