Atracție fatală

Compromisuri

Am făcut un duș scurt și m-am îmbrăcat, pregătită pentru vizita lui Davis. Astăzi am renunțat la rochii și am optat pentru o pereche de colanți negrii, un maieu alb și converși albi. Sper doar ca Davis să nu mă ducă iar într-un restaurant luxos.

Davis mă aștepta în sufragerie, stând pe canapea, butonând tv-ul de parcă era la el acasă. Gale era îmbufnat ca un copil mic și îi arunca pe furiș priviri urâte musafirului meu.

— Ești gata?

— Da, m-am îmbrăcat ceva mai obișnuit azi, sper că nu mergem la vreun restaurant iar.

— Stai liniștită, ești perfectă așa.

L-am văzut pe Gale dându-și obsesiv ochii peste cap și am chicotit. M-am dus la el și l-am luat într-o îmbrățișare frățească.

— O să fiu bine! Relaxează-te, i-am șoptit.

— Nu-mi place de el.

Adoram momentele când eu și Gale ne comportam ca doi copii. Deși avea douăzeci și șase de ani, avea încă mutra aceea de copil nevinovat. M-a strâns în brațe și mi-a dat un pupic pe frunte. Încep să mă satur de asta!

Am ieșit cu Davis și am urcat în bolidul lui. Se uita prin împrejurimi, încruntat, dar eu nu vedeam pe nimeni.

— Crezi că mai sunt paparazzi pe aici?

— Posibil! Pune-ți ochelarii!

Mi-am pus ochelarii de soare și mi-am trecut mâna prin păr. Mașina lui Davis se îndrepta spre centrul orașului, iar eu habar nu aveam unde mergem.

— Davis, unde mă duci?

— Ajungem în cinci minute.

Uram faptul că nu știam unde mergem. De obicei, nu eram adepta surprizelor. Eram într-un fel paranoică. De pildă, nu-mi plăcea când îmi suna telefonul în miez de noapte, asta însemna că ceva rău s-a întâmplat, nu-mi plăcea să întârzii la muncă sau să mă trezesc târziu. De fiecare dată, când mă grăbeam, uitam să iau ceva. Iar de întors din drum, nici vorbă.

Davis parcă în fața unui bloc înalt și am putut număra cele zece etaje. Mi-am unit sprâncenele în semn de confuzie și m-am dat jos din mașină.

— Ce căutăm aici?

— Ai să vezi, hai!

Am intrat în clădirea înaltă, unde un paznic ne-a întâmpinat. Parterul era groaznic de luminos și curat. L-am urmărit pe Davis până la lift și am văzut că a apăsat tasta șapte. Băteam nerăbdătoare din picior și așteptam să ajung la destinație.

— Ești vreun criminal ceva care își omoară victimele într-un apartament luxos?

Încăperea liftului a fost invadată imediat de râsul colorat al lui Davis. Făcusem botic de copil mic și m-am încruntat la el.

— Nu, scumpo. Ai răbdare!

— Toata viața am avut, am șoptit.

Liftul a oprit și am pășit în hol. Era slab luminat putând distinge doar câteva uși numerotate. Am oprit în dreptul ușii cu numărul 503 și Davis a scos o cheie. I-am aruncat o privire urâtă și Davis a ridicat mâinile în semn de predare.

— Promit că nu te violez.

Mi-am dat ochii peste cap și am pășit în apartament. De fapt, nu cred că era un apartament. Living-ul era cât două camere de ale mele. Totul era curat și strălucea. Mobilierul părea unul scump și de calitate. Living-ul era luminat de ferestrele mari, unde puteai vedea cu ușurință peisajul mirific de afară.

— Davis, de ce suntem aici?

Îmi dau seama după fâstâceala lui că ceea ce voi auzi nu-mi va conveni. Încă nu realizez motivul pentru care suntem aici şi deja momentul devine iritabil.

— E al tău, îmi răspunde repede.

Îmi măresc ochii de uimire şi nu-mi pot abţine şocul. Privesc iar împrejurul meu şi apoi iar la el sperând că îmi va spune că totul a fost o glumă bună și îmi va spune motivul real.

— Spune-mi că glumeşti!

— Maddy, ştiu că poate la prima vedere pare mult...

— Poate? Îl întrerup repede.

— Da, este, într-adevăr! Dar ţin să îţi mărturisesc că nu-mi place deloc "job-ul" tău.

Mimează ghilimele în aer, iar eu pufnesc uşor. Îl aveam deja pe Gale care tot îmi găsea nod în papură în legătură cu serviciul meu, şi nu mai aveam puterea să mă lupt şi cu părerea lui Davis. În fond, Davis nu-mi era dator cu nimic, iar eu lui nici atât.

— Ceea ce vreau să îţi ofer nu face parte din această "afacere".

— Şi atunci ce doreşti în schimb?

— Prezenţa ta!

Mă îndoiam de faptul că Davis ducea lipsă de prieteni. Fiind un om de afaceri influent, tânăr şi frumos, sunt sigură că Davis avea un cerc restrâns de prieteni din aceeaşi categorie, precum şi atenţia femeilor de aceeaşi teapă.

— Nu pot accepta!

— Nu vreau un răspuns acum, îmi spune calm. Vreau să te gândeşti foarte bine la toate astea. Nu va mai trebui să ieşi cu cine ştie ce bărbat, și mai ales să te atingă. Ştiu foarte bine meseria asta şi implică multe lucruri de care tu nu poţi fi capabilă pentru că tu nu aparți acestei lumi. Te rog, gândeşte-te!