Gale

8.9K 429 15
                                    


Mi-am îmbrăcat sacoul și am ieșit din cameră. Am intrat în camera lui Maddy și Edward se trezise deja, stând liniștit în pat.

— Fiule, te-ai trezit?

Bătu din palme zgmotos și începu să râdă asemenea lui. Nu știu cu cine semăna de râdea tot timpul.

— Shh, o să o trezești pe mami, vino la tati să te pup!

Edward e pentru mine ceva ce nu aș putea explica. Până acum nu mă gândisem la ideea unui copil. Dar de când a apărut în viața mea, simt că am așezat piesele puzzle -ului meu. Nu îmi dădusem seama până acum rostul vieții mele.

Până să o întâlnesc pe Maddy, eram străin. Străin de mine, de ceea ce simt. Ea m-a învățat ce e iubirea, căldura. M-a învățat să îmi pese, să nu mai fiu egoist. Dăruindu-mi-l pe Edward a fost cea mai mare dovadă de iubire. Rodul iubirii noastre.

— Davis?

Vocea ei răgușită mă trezi din gânduri. Era așa frumoasă dimineața cu părul ei ciufulit și negru ca abanosul.

— Bună dimineața! Te-am trezit?

— L-am auzit pe Edward râzând.

— Am venit să îl pup, trebuie să plec la birou. Dormi în continuare, o să vorbesc cu Tina să aibă grijă de Edward.

— Bine. Vi târziu?

— La patru promit că sunt acasă.

Am sărutat-o pe frunte și am închis ochii, dorindu-mi să rămân acolo mereu. Îmi era dor de ea. Să o țin în brațe, să o iubesc, să fie a mea.

— Ai grijă de tine, iubito! I-am șoptit.

L-am mai sărutat o dată pe Edward și am ieșit din casă, nu înainte de a-i spune Tinei să aibă grijă de Edward ca pe ochii din cap. M-am urcat în mașină, spunându-i șoferului să mă lase la firmă.

Știu că acum un an când am văzut-o prima dată pe Maddy, eu eram cel care conducea și stăteam intr-un apartament, dar apariția lui Edward m-a făcut să schimb situația în altă parte. Voiam să îi ofer un mediu ambiant și spațios în care să crească. Așa că am cumpărat această casă care mi s-a părut perfectă pentru noi.

Paul parcă în fața firmei și m-am dat jos din mașină aranjându-mi cravata și sacoul. Am salutat angajații printr-o înclinație a capului și am luat liftul până în biroul meu. Am intrat în biroul meu cu un zâmbet mare pe față. Nu erau multe zile când eram cu zâmbetul pe buze.

— Bună dimineața, Davis!

Gale intră în biroul meu cu două dosare în mână și îmbrăcat adecvat ca de obicei. La dracu'! Uitasem de el. 

Cum naiba fac acum?

— Dacă nu te-aș cunoaște, aș spune că ești îndrăgostit după zâmbetul tău!

Mi-am ridicat o sprânceană la el și m-am așezat mai confortabil pe scaun.

— Deci, ești îndrăgostit!

— Ce te face să crezi asta?

— Davis, de câte ori ai intrat tu pe ușa asta cu zâmbetul până la urechi?

— Și dacă aș fi?

— Hm! Cine e duduia care i-a furat inima marelui și râvnitului burlac, Davis Brown?

— Ști foarte bine cine!

— Am impresia că te droghezi, sincer. Ai efecte întârziate? Uite aici dosarele pe care trebuie să le verifici.

Atracție fatalăUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum