Atracție fatală

Ei sunt familia mea!

Alfred 

       Azi urma să mergem la ginecolog pentru a vedea starea sarcinii lui Maddy. Recunosc că am emoții, de parcă eu aș fi tatăl. Deja se împliniseră aproape trei luni de când Maddy a venit în Londra. Am încercat pe cât posibil să o fac să se simtă cât mai confortabil în preajma mea. Să încerc să o fac să uite de dorul de Davis și de tot ce i-a făcut. Mă doare să o văd plângând, deși ea nu știe că o văd. Noaptea când se bagă în pat, o aud oftând și cum își înghite suspinele.

Am intrat în camera ei și m-am așezat pe margine. Maddy dormea ca un prunc. Părul negru era împrăștiat pe pernă, picioarele le avea despărțite, iar o mână o ținea sub capul ei.

— Maddy! Trezește-te, scumpo!

— Hm? Cinci minute, mormăie și am surâs.

— Hai, micuțo, trebuie să mergem la ginecolog să vedem ce face campionul!

Eram sigur pe mine că bebelușul este băiat. Erau momente când mă contraziceam cu Maddy. Își  dorea o fată, să o îmbrace în rochii, pantofi și pampoane.

— Iar începem? A chicotit.

— Ți-am pregătit ceva să mănânci înainte. Te aștept în bucătărie!

Am ieșit din cameră, lăsând-o pe Maddy să își facă rutina. Mă simțeam ca un bărbat căsătorit. Locuiam cu ea de aproape trei luni, dimineața ne pregăteam unul la altul micul dejun. Bineînțeles, i-am impus să nu facă nimic cât sunt plecat la servici, dar în zadar. Nu vroiam să facă vreo mișcare  bruscă care să îi afecteze sarcina. 

Maddy revenii în bucătărie și i-am întins farfuria cu clătite și sucul de portocale.

— O să mă învăț cu atâta răsfăț, Alfred!

— Nu-ți face griji! Nu-mi cade mâna să fac niște clătite.

Într-un sfârșit, Maddy începe să mănânce, iar eu îmi beau cafeaua în tihnă. Renunțasem să mai fumez în preajma ei, de teamă să nu aibă grețuri și să vomite. Îmi plăcea aura asta a mea de acum. Mă purtam cu ea ca un soț grijuliu. Dar din păcate, ea mă vedea ca pe un prieten. Idiotul de Davis nu a știut să  o prețuiască și am avut dreptate când i-am spus că o va rănii iar. Doar că de data asta, era și un copil la mijloc.

— Sunt gata! Mergem?

Am aprobat din cap, mi-am luat cheile, portofelul și am ieșit pe ușă. Deși primăvara venise, afară era închis. Eram în Londra doar. Am urcat în mașină și am pornit spre spital.

*

— Am o programare la doamna Kart!

— Etajul 1, cabinet 50.

Am urcat cu liftul până  la etaj. Maddy era emoționată și nu avea stare. Am luat-o ușor de mână și a zâmbit. Interiorul meu a fost imediat invadat de o grădină zoologică. Astea erau stările pe care mi le emana ea. Liftul s-a oprit, și noi am ieșit din el încă ținându-ne de mână. Eram fericit că nu mă  respingea, dar puneam seama pe faptul că nu vroia sa rămână singură, după ce dobitocul de Davis a înșelat-o.

— Relaxează-te! E doar un control. I-am șoptit.

Am simțit-o relaxându-se și asta m-a făcut să mă mândresc. Mergeam amândoi pe holurile spitalului, de parcă eram un cuplu. În mintea mea, eram. Am ciocănit în ușa cabinetului doctoriței și am intrat.

— Bună ziua, am venit pentru un control.

— Desigur! Domnișoară, ia un loc pe patul de lângă monitor și ridica-ți bluza până sub sâni.

Maddy făcu întocmai, deși prima dată se simeța sânjenită. Și-a ridicat bluza, lăsând la vedere burtica ei, încă ușor plată. Doctorița o unsă cu un gel pe burtă și plimba un dispozitiv pe ea, uitându-se la monitorul care era lângă pat. I-am zâmbit încurajator lui Maddy și mi-am îndreptat privirea spre monitor, deși nu deslușeam nimic.

— Ești însărcinată în douăsprezece săptămâni, fătul se dezvoltă normal. Uite-l aici! E încă mic, dar se poate vedea dacă te apropii, ne spune doctorița arătând cu degetul pe ecran.

Ne-am mijit ochii amândoi și într-adevăr era ceva acolo. Mi-am mușcat buza și am văzut lacrimi în  ochii ei.

— Nu plânge! O să fie totul bine!

— Vă aștept peste patru săptămâni la mine pentru a vedea sexul fătului. Până atunci îți recomand lichide, fructe și mâncare sănătoasă.

Am mulțumit doamnei Kart și am ieșit  din cabinet. Mă simțeam ușurat că fătul este bine.

— Deja am obosit! Sarcina asta o să mă termine psihic.

— Ești bine? Ai nevoie de ceva?

— Am nevoie de somn. Mergem acasă?

Am dat ușor din cap și am lipit-o pe Maddy la pieptul meu. Își afundă nasul în scobura gâtului meu, plasându-i săruturi pe păr. Eram îngrijorat pentru ea și pentru sănătatea ei. Speram doar ca simptomele astea să se datoreze sarcinii și nu să fie ceva mai grav.

Am ajuns imediat în apartamentul meu și am condus-o pe Maddy în cameră. Își afundă nasul în  pernă și am învelit-o protector.

— Ai nevoie de ceva să îți aduc?

— Alfred, sunt însărcinată, nu invalidă. O să îmi iau singură, dacă am nevoie. Și așa e destul că mă ai pe cap. De fapt, că ne ai pe cap.

— Nu mai vorbii așa. Nu mă încurci cu nimic. Vreau să îți fie bine!

— Nu știu cum aș putea să îți mulțumesc pentru tot ce ai făcut pentru mine. Serios!

— Oricând, micuțo! Hai, pune-te să dormi! Am să stau aici până adormi.

— Alfred?

— Da, scumpo?

— Ai mai vorbit cu el?

M-am încruntat pentru o secundă și mi-am încleștat maxilarul. Deși o înșelase și îi făcuse rău, ea tot la el se gândea. Eram gelos, vroiam să o fac să uite de el, dar copilul îi va aduce mereu aminte de el. Nu forțasem nota cu ea în astea trei luni și m-am rezumat doar la a fi ca un prieten. Deși în  mintea mea, ea era femeia pe care am așteptat-o o viață întreagă.

— Nu! De când am plecat din New York, nu am mai vorbit. Nu te mai gândii la el, nu merită. E destul ce-a făcut.

Oftă. Știu că îi este greu. Mai ales că așteaptă un copil de la el. Dar am promis că am să îi fiu alături mereu. Și chiar sunt bucuros că a apelat la mine. Putea să apeleze la Gale.

— Maddy, de ce nu ai apelat la Gale?

— Nu știu! Când am plecat din apartamentul pe care îl închiriasem amândoi, mi-a spus că nu vrea să fie lângă mine când Davis mă va face să sufăr. Și eu nu l-am crezut. Mi-a fost teamă că mă va respinge. Mai ales că sunt și însărcinată. Iar în Seattle nu puteam să mă întorc, nu aveam de ce. Nu mai cunoșteam pe nimeni, iar tu ai fost ultima persoană care îmi apăruse în gând.

Am zâmbit la asta i-am plasat un sărut pe frunte. S-a cuibărit la pieptul meu, exact ca un copil mic, iar eu am fost mai mult decât încântat să o primesc. Mă mulțumeam doar cu atingeri mici și nevinovate de la ea, desi toată viața mea voiam să primesc totul de la o femeie.

Maddy mi-a schimbat subit viața la o sutăoptzeci de grade. Priveam acum viața mea cu alți ochi. De când venise ea aici, ochii mei nu mai căutau altă femeie, iar nevoile mele carnale am încercat să mi le țin în frâu. Nu aveam nicio obligație la Maddy, puteam să mă duc liniștit la alta, dar simpla ei prezență mă acapara cu totul. Nu-mi doream decât să stau așa în brațe cu ea. Iar faptul că bebelușul e pe drum, e un bonus pentru mine. Am să încerc să mă apropii de el și de Maddy, să fiu ca un tată exemplar.

Voiam o familie! Iar Maddy și copilașul încă nenăscut, erau familia mea!