Atracție fatală

Sunt îndrăgostit de ea!

      Nu stia cât timp trecuse de când nu își schimbase poziția. Davis plecase de ceva timp de la ea, iar ea tot ghemuita stătea pe canapea. Încerca din răsputeri să îl țină deoparte, dar inima ei pur și simplu țipa după  el.

Deși era seară afară, nu o împiedica cu nimic din a ieși. Trebuia să se ducă la el și să îl ierte. Intră în cadă și își făcu un duș, apoi se îmbrăcă, își luă cheile și geanta și ieșii afară.

Davis își îneca amarul într-un bar. De când plecase de la Maddy, dădea pe gât pahare după pahare, ignorând protestele prietenului lui Alfred.

— Davis, mai ușor, frate!

— Ai venit cu mine să bei sau să o faci pe dădaca? Dacă nu bei, ești poftit să mă lași singur.

— Băutura nu o să te ajute să îți rezolvi problemele! O să te ierte, ai să vezi!

— Cum să nu! Am violat-o! Ești conștient că i-am făcut rău? Acum, mă scuzi, trebuie să îmi descarc frustrarea.

Alfred nu își dăduse seama la ce se referă, decât când observă o tânără domnișoară zâmbindu-i pervers lui Davis. Nu putea să o dea în bară mai mult decât a dat. Își prinsă prietenul de braț și îl  scutură puțin.

— Davis, la dracu, nu face asta! O să te afunzi și mai mult în nămol. Nu o înșela!

— Sunt deja afundat. Nu-mi pasă!

Alfred nu avu ce să facă decât să își privească prietenul făcând greșeli peste greșeli. O înșela pe Maddy! Un sentiment de vinovăție îl cuprinsă. Dar de ce? O plăcuse pe Maddy de când o văzuse, dar își dăduse seama că nu era loc pentru el în inima ei. Se vedea clar că îl iubește pe Davis și că era femeia care orice bărbat i-ar fi plăcut s-o aibă. Iar Davis dăduse cu piciorul la asta de două ori. Simții cum telefonul lui vibrează în buzunar și se încruntă la numele apelantului. Era Maddy! Ce avea să îi spună? Era clar că îl sunase pe Davis și nu îi răspunsese.

— Maddy?

— Oh, Alfred! Ști ceva de Davis? Am fost la el și nu mi-a răspuns nimeni.

Alfred închisă ochii strânși și își ceru mental iertare de la ea pentru ce avea să îi spună. Ținea prea mult la ea ca să o vadă suferind.

— Ă, e cu mine! Era supărat când a plecat de la tine și am ieșit să bem ceva. O să vorbiți mâine!

— Ok, spune-i că îl iubesc și că îl aștept la mine! Și că l-am iertat! 

L-a iertat? Îi venea să se ducă peste Davis și să îl omoare. Avea lângă el o femeie de milioane, iar el ca idiotul îi dădea cu piciorul. Trântii cu putere telefonul de masă și dădu pe gât sec paharul de votcă.

 De ce nu sunt eu în locul lui? Se gândi Alfred. Și el era un player, dar Maddy nu merita asta. Merita un bărbat care să o iubească necondiționat. Ar fi fost în stare să o iubească el. Ar fi renunțat la toate aventurile lui, pentru o noapte de liniște lânga ea. Davis avea dreptate. Maddy emana pace, liniște și fericire în jurul tău. Și era al naibii de gelos pe el că avea parte de ea și el nu.

În același timp, Davis încerca să își descarce frustrările pe blonda care o agătase în club. Deși i-o trăgea ca un sălbatic, mintea lui încă îi era invadata de frumoasa lui Maddy. Fusese un idiot pentru ce făcuse, dar era sigur că Maddy nu îl va mai ierta. Cu o ultima împingere, se eliberă și își trasă pantalonii pe el. Ieși din separeu, lăsând-o pe blondă confuză și îl căută pe Alfred cu privirea. Se așeză lângă el și își mai comandă încă un pahar.

— Ce ai fața asta, Alfred? Pe tine cine te-a mai părăsit?

— Te-a iertat!

— Nu înțeleg!

— M-a sunat Maddy. A fost la apartamentul tău și nu te-a găsit, așa că m-a sunat pe mine. Mi-a zis să îți transmit că te iubește și că te-a iertat.

Davis se înnecă cu votca ce o dăduse pe gât. Îl iertase? Dar ceea ce făcuse în seara asta, îl făcu să urle pe interior. Își pusă mâinile în cap și oftă zgmotos.

— Ce-am făcut?

— Davis, Maddy e o fată specială. Ți-ai bătut joc de ea de două ori. Iar ea, te-a iertat și te iubește în  continuare. Eu nu o să mai stau să vad cum o distrugi. Prefer să fiu departe, decât sa fiu aici și să o văd cum o să sufere din cauza ta. Nu o meriți, dar se pare că încă ai parte de ea.

— Despre ce naiba vorbești ?

— Voi pleca! Mâine  dimineață la prima oră. O să plec în Londra!

— Ești  nebun? Ești prietenul meu cel mai bun! Nu mă poți lăsa! Și ce treabă are Maddy cu asta?

— Sunt îndrăgostit de ea!

***

Davis alergă într-un suflet până la ușa ei. Destăinuirea lui Alfred nu-l lăsă rece deloc. Prietenul lui era îndrăgostit de femeia lui. Și va pleca!. Nu știa dacă e supărat că pleacă sau pentru faptul că o iubește pe Maddy. Descuie ușa încet cu cheia pe care o avea rezervă de la apartamentul ei și păsii încet în el. Totul era cufundat în întuneric și își dădu geaca jos de pe el.

Intră în camera ei, unde doar veioza lumina slab încăperea și Maddy dormea ca un copil. Zâmbii și se apropie ușor de ea. Îi mângaie fiecare centimetru de piele și se simțea tot mai vinovat pentru ce făcuse. Dar își jură că se va schimba pentru ea. Pentru ei doi.

— Davis?

— Shh, culcă-te iubito! Sunt aici!

O cuibării la pieptul lui și îi sărută părul. O iubea prea mult ca să o lase. Era prea egoist să o lase. Era conștient că îi făcea rău, dar nu putea să îi spună adevărul. Maddy nu avea să știe că o înșelase.

Dupa o lună

Vărsă pentru a nu știa câta oară în ultima lună și se sprijinii de perete. Aproape în fiecare dimineață, greața  o cuprindea și devenise mai sensibilă pe zi ce trecea. Își clătii gura și ieșii din baie, gândindu-se să iasă afară, pentru a merge la farmacie. Își luă geanta și ieși. Oprise la cea mai apropiată farmacie și își cumpără două teste. Trebuia să alunge îndoiala.

Îsi rodea unghiile și se învârtea în baie, așteptând cu sufletul la gură rezultatul testului. După cinci minute, verifică cele două teste și amândouă arătau același rezultat. Două liniuțe! Era însărcinată cu copilul lui Davis.

— O, Doamne! Ce fac acum?