Atracție fatală

Am găsit-o!

— E rândul tău, fugi!

Îl auzisem pe Edward plângând, dar în noaptea asta era rândul lui Alfred să se ducă la el. Edward avea deja un an, dar de câteva nopți plângea degeaba. Tratasem cu Alfred ca atunci când plânge, să facem cu rândul.

Nu as putea descrie în cuvinte fericirea după chipul meu. De șapte luni, Alfred s-a mutat cu noi și suntem cu adevărat o familie. Micuțul nostru crește pe zi ce trece și suntem mândrii de el.

Am petrecut primul Crăciun împreună. Am împodobit bradul și am ascultat colinde. Am făcut o sumedenie de poze cu cel mic, ajungând deja la două albume pline cu fotografii de la Crăciun.

Maya are un job bine plătit și un nou iubit. Yan (nu știu dacă există numele asta în chineză, dar citiți-l ca atare) un băiat de origine chineză, stabilit aici. Relația lor durează de doar două luni și Maya e răsfățată de el.

Brațele lui Alfred mi-au curpins trupul și m-am cuibărit mai bine la pieptul lui. Ziua era plecat la birou, iar seara avea timp să se joace cu cel mic și să mă răsfețe și pe mine.

— A adormit?

— Da, nu știu ce e cu el de plânge. Crezi că ar trebuii să mergem la doctor?

— Când o să îi facem vaccinul, o sa întrebăm și de asta. Probabil o avea un coșmar.

— În fiecare noapte?

— Nu știu. Sper să fie bine. Hai să dormim, dimineață te trezești devreme!

Alfred mă sărută pe frunte și nu a durat mult ca somnul să ne învăluie pe amândoi.

***

M-am întins ca o pisică în pat și picioarele mele au făcut contact cu podeaua rece. Ceasul arăta deja șapte dimineață. Am intrat în cameră la Edward și prințul meu încă dormea liniștit. I-am verificat scutecul să văd dacă e curat și am ieșit din cameră să pregătesc micul dejun. Magda era plecată în Texas o săptămână, asa că încercam să fac eu toate treburile casei.

Am pus ibricul pe foc și în timpul ăsta, am pregătit câteva fructe și aperitive ușoare.

— Bună dimineața, scumpo!

— Bună și ție! Imediat e gata cafeaua!

Alfred arăta splendid dimineața. Părul îi crescuse puțin mai mare, iar eu și cu Edward trăgeam de el mai mereu. Bineînțeles, reacția lui Alfred era alta când făceam eu asta. I-am întins cana de cafea și deja începuse să mănânce.

— Alfred, după ce Magda vine din vacanță, aș vrea să îmi găsesc ceva de muncă.

— De ce, iubito?

— Mă plictisesc stând degeaba. Edward ar putea să stea cu Magda până ce eu vin de la servici.

- Iubito, nu e nevoie să muncești pentru a aduce bani în casă. Asta este responsabilitatea mea. Dar dacă tu vrei să muncești pentru tine, n-am nimic împotrivă. Te-ai gândit la ceva?

— Nu. O să vorbesc cu Maya când o să vina la noi, poate ea știe ceva.

— Nu cred că ai șanse. De două luni, Maya vorbește numai chineză. M-a înnebunit!

Am chicotit și mi-am terminat cafeaua, strângând apoi masa. Alfred plecase în cameră pentru a se schimba pentru birou.

I-am aranjat cravata și mi-am odihnit mâinile pe pieptul lui.

— Ști că vă iubesc, nu?

— Știu! Și noi pe tine!

M-a sărutat tandru, lipindu-ma de trupul lui, dar chicotele lui Edward ne-au forțat să ne desprindem din sărut.