Atracție fatală

Mi-ai lipsit!

       Soneria unui telefon îl făcu să înjure indescifrabil. Davis bâjbâii după dispozitivul care suna insistent și răspunsă la el cu ochii închiși. După o convorbire de un minut în care Davis nu a zis decât  "da" "îhâm" "voi fi acolo", închisă. Oftă zgomotos și își coborî privirea spre ea. Avea ochii deschiși și privea undeva în gol.

— Trebuie să plec!

Regretul i se citea în glas și inima ei se făcu cât un purice. Două zile în compania lui au fost de ajuns ca sa învie. Iar acum, va pleca iar.

— Bine.

— Maddy, trebuie să plec trei zile în Italia!

Începuse să urască cifra asta. Trei zile a stat despărțită de el, iar acum va pleca peste ocean tot pentru trei zile. Gândul că va fi departe, o făcea să se înfioare, așa că își îngropă fața în scorbura gâtului său și se abținu să nu plângă. Avea timp trei zile.

El se ridică cu greu din pat și cu fiecare haină cu care se îmbrăca, i se rupea inima de durere. Va sta departe de ea trei zile, dar își promisă lui că o va suna cât de des va putea. Maddy doar stătea  în mijlocul patului cu brațele  încrucișate. Parcă era un copil mic. Dar din păcate, acum Davis nu mai putea să mai facă nimic să o îmbuneze. O trasă în poala lui și îi îndepărtă o șuviță de păr după ureche.

— Am să te sun des, promit! O să treacă repede. Și promit că nu ai să citești nimic despre mine în ziare.

— Dar mă  plictisesc aici, Davis! De când m-am mutat aici, am ieșit doar la cumpărături la marketul din colțul blocului.

— Am să vorbesc cu prietenul meu Alfred! El știe despre tine. Și o să o aducă pe verișoara lui aici. Iar dacă veți ieși, el va merge cu voi. O să fi asaltată de reporteri.

Maddy aprobă din cap și era mulțumită. Deși își dorise ca Davis să fi ieșit cu ea, se mulțumea și cu atât. Poate așa, aceste trei zile treceau mai repede.

Se despărții cu greu de ea. Trei zile nu o va vedea și îi va lipsii. Dar știa că ea va fi acolo când se va întoarce. Îl sună pe Alfred și îl rugă să vină cu Maya, verișoara lui, acasă la Maddy, să se mai destindă. Îi explică că va fi plecat trei zile și după ce Alfred l-a asigurat că totul va fi bine, se urcă în avion pornind spre Italia. Nici nu trecuse oceanul și deja îi ducea dorul.

 ***

  Alfred ajunsă cu Maya acasă la Maddy pe seară. Cumpărase pop corn, suc și bere. Sună la ușă și Maddy raspunsă imediat. Era prima dată când o vedea față în față. Era îmbrăcată într-o pereche de colanți negrii, un tricou roz larg și părul îl avea prins într-un coc rebel. Era într-adevăr frumoasă și naturală. Nu degeaba îi sucise mințile prietenului său.

— Bună, noi suntem Alfred și Maya!

— Bună! Intrați!

— Seara asta o dedicăm filmelor. Trei zile suntem însărcinați cu dispoziția ta bună.

Toata seara s-au uitat la filme de comedie și s-au cunoscut mai bine. Maya părea că se înțelege foarte bine cu Maddy. Maddy a adormit cu Maya în pat, iar Alfred pe canapea în living.

A doua zi, toți trei au ieșit afară. Au evitat pe cât posibil locurile cele mai frecventate, pentru a nu da ochii cu reporterii și s-au plimbat, au făcut cumpărături, spre disperarea lui Alfred, care le căra sacoșile și intra în fiecare magazin. Inclusiv, cel de lenjerie.

S-au întors în apartamentul lui Maddy și au jucat NFS. Maddy părea că se simte în largul ei. Cei doi o făceau să zâmbească, dar tot îi era dor de Davis. Primise un mesaj de la el de dimineață în care spunea ca a ajuns bine și că îi e dor de ea.

— Îți e dor de el?

— Da...

— Maddy, îl iubești pe Davis?

Cu siguranță îl iubea. Dacă la început a crezut că e vorba doar de recunoștință, acum nu mai avea nicio îndoială. Depindea de el cu totul. Se obișnuise să adoarmă cu el în pat, iar dimineața să o găsească la pieptul lui cald. De ce i-a fost frică, n-a scăpat.

— Da, îl iubesc! Și nu pentru faptul că m-a ajutat. Dar te rog, nu-i spune. Nu vreau să știe.

— De ce?

— Mi-e frică că m-ar respinge.

Alfred își mușcă buza să nu zică mai multe. Maddy și Davis se iubeau, dar le era frică să recunoască. Nu-l văzuse niciodată îndrăgostit pe prietenul lui și poate de aceea îi era frică să își recunoască sentimentele. Acum îl înțelegea de ce ezita. Maddy, deși era o femeie în toată firea, era doar un copil. Iar teama că Davis o va respinge și că nu o va iubi îndeajuns, ar face-o să sufere. Davis ar fi preferat să o știe ca și prietenă, decât să o piardă de tot.

☆

    Soneria de la ușă care suna insistent o ameții și se ridică în șezut. Alfred si Maya plecaseră devreme, iar ea adormise. Ceasul arăta ora unsprezece noaptea. Cine ar putea fi? Înjură în barbă când văzu că soneria devenea insistentă și își târâ picioarele. Își trecu cu o mână prin păr și deschisă ușa somnoroasă. Credea că visează. Clipii de mai multe ori și mai ca îi  venea să se ciupească.

— Ai de gând  să  te mai holbezi mult?

   Acea voce sexy și răgușită o trezii parcă din transă. Îi făcu loc să intre și în următoarea secundă, se trezii luată pe sus de două brațe mari. Își încolăcii picioarele în jurul taliei lui și îi băgă mâna în păr. Davis se așeză cu ea pe canapea, încă ținând-o în poala sa și o privea satisfăcut. Își ascunsă fața în scorbura gâtului ei și îi inhală mirosul de flori proaspete. Îi fusese dor de ea.

— Mi-ai lipsit!

Șoaptele lui o făcu să se cutremure și pielea i se făcu de găină instantaneu. Închisă ochii și se bucura de suflul cald care îl simțea pe pielea ei. Amândoi s-au privit în ochi și se putea citii dorința în ei.

— La dracu cu tot!

    O luă de ceafă și își zdrobii animalic buzele de ale ei. A gemut la contactul cu moliciunea ei și se lăsa purtat de valul de adrenalina care îl cuprinsese. Adâncii sărutul până ce limba lui o găsii pe a ei. Îi explora fiecare colțișor, fără să se grăbească și se simțea excitat numai din atât. Își plimba nestingherit mâinile pe posteriorul ei. Vroia să îi atingă fiecare centimetru de piele. Gemetele ei guturale îl amețeau. Simțind amândoi nevoia de aer, se desprinseră ușor din sărut și respirau sacadat. Îi mângâie obrazul delicat și frunțile lor încă erau lipite. Deschisă ochii și privii buzele umflate și roșii ale ei. Trecu ușor cu degetul peste ele și un fior îl trecu prin corp.

— Și mie mi-a fost dor de tine!

Un zâmbet tâmp îi apăru pe față. O credea. Sărutul fusese unul adevărat și a putut să citească în el toate sentimentele ei. O trase la pieptul lui și încerca să își revină. Prietenul lui isca să iasă din blugi și acest lucru îl jena. Putea să o aibă chiar acolo pe canapea, dar sărutul ce tocmai l-au avut îi era de ajuns. Avea un sentiment de liniște când știa că cineva îl așteaptă. O mângâia pe păr și îi săruta pielea încinsă. Se simțea dependent de ea.

— Ai venit devreme. Trebuia să ajungi mâine!

— Hm.. ți-am stricat vreun plan?

— Nu fi copil! Doar că nu te așteptam acum. Mă bucur că ești aici.

— Și eu mă bucur că sunt aici!

O luă în brațe și se așeză cu ea pe pat. Se dezbracă de haine și îmbrăcă o pereche de pantaloni de trening care rămăsese aici. O trase la pieptul lui și inima le bătea nebunește.

— Noapte bună, micuțo!

— Noapte bună, Davis!

Le-am dat si primul sărut! Probabil voiati mai multă acțiune, dar nu acum. La media aveți momentul romantic.

Xx :*