Atracție fatală

Nu am de gând să vă las!

Dacă privirea ar ucide, aș fi fost moartă demult. În living se așternu o liniște sâcâitoare încât puteam auzii bătăile inimii la toți.

Doamna Hall îl săgeta din priviri pe fiul ei, iar eu mă uitam speriată la Alfred. Țipase în gura mare că am un copil. Nu e de bine!

— Nu-mi vine să cred, așa te-am crescut noi, Alfred?

— Mamă, nu pot să ma despart de ea. Avem un copil împreună, am o familie!

— Și vrei să te cred, nu? Ești sigur ca este al tău?

Aveam impresia că doamna Hall putea citii mințile oamenilor. De ce s-ar fi îndoit de faptul că Alfred ar avea un copil? Ce era rău în asta? Domnul Hall era singurul liniștit dintre noi și am văzut o urmă de sclipire în ochii lui la auzul faptul ca suntem părinți.

— Eu de ce nu am știut ca sunt bunică? De ce aflu tocmai acum că băiatul meu este tată?

— E viața mea! Am o familie frumoasă și nu am să te las sa o strici doar că nu îți place ție!

— Asta nu va rămâne așa!  Am să fac un test de paternitate. Întâi fuge din brațele prietenului tău cel mai bun și se aruncă în ale tale și apoi aveți un copil. Ceva nu îmi miroase a bine!

— Mamă, nu are rost să mai insinuiezi nimic!

Deja ma simțeam în plus. Până acum, am tăcut și doar am ascultat jignirile și nemulțumirile doamnei. Domnul Hall nu îi spunea nimic și mi-am dat seama că nu el avea ultimul cuvânt în casă, deși el era bărbatul. M-am ridicat în picioare și mi-am axat privirea strict pe "soacra" mea.

— Doamnă, am venit aici din respect pentru dumneavoastră pentru că așa mi se pare normal, ca să o cunoașteți pe iubita unicului dumneavoastră fiu. Dar asta nu înseamnă că trebuie să vă tolerez impertinența și jignirile de parcă eu nu aș fi aici.

— Da? Atunci ți se pare normal să alergi din brațe în brațe și apoi să îi torni un copil fiului meu?

— Nu vorbiți în necunoștință de cauză! Nu știți ce s-a întâmplat între mine și Davis, așa că vă rog respectuos să vă țineți părerile doar pentru dumneavoastră.

— Nici nu trebuie sa aflu ce s-a întâmplat între tine și Davis. El era un bărbat prea bun pentru tine. Orice s-ar fi întâmplat, a fost vina ta. Nu ai știut să te ridici la nivelul așteptărilor lui!

Nu știu dacă doamna Hall, într-adevăr, știa ce a făcut Davis, dar părea așa sigură pe ceea ce zicea. Îmi simțeam ochii umezi și m-am abținut din răsputeri să nu plâng în fața lor. Măcar să plec cu capul sus și să nu îi dau satisfacție.

— Nu știți ceea ce Davis căuta! Acum, vă rog să mă scuzați, am un copil care mă așteaptă și care nu mă judecă.

— Te va judeca și el mai târziu, scumpo! Așteaptă să crească mai mare!

Am trecut repede pe lânga ei, încât nici rămas-bun nu mi-am luat. Știu ca înseamnă lipsă de educație, dar și eu am îndurat destule. Alergam prin curtea imensa, ignorând strigătele lui Alfred. Eram furioasă pe el. Nu trebuia să aducă vorba de Edward.

— Maddy, stai!

— Lasă-mă!

***

Zborul a fost unul tăcut. Cu Alfred nu am vorbit deloc și am evitat asta, prefăcându-mă că dorm. Vroiam doar sa ajung acasă la copilul meu. Afară deja se înserase și ma rugam să nu fi adormit.

Dar micuțul meu nu avea nicio treabă. Se juca cu Yan și Maya, râzând cu gura pana la urechi.

— Edward, prințule! Vino la mami!