Atracție fatală

Ești aici!

Auzeam șoapte în jurul meu și mă simțeam trasă de păr. Continuam să cred că visez și că voi fi lăsată în pace, dar șoaptele și chicotele continuau să mișune în jurul meu.

Mi-am deschis pleoapele grele și am avut surpriza de a-mi vedea băiatul stând în fund, dând din mânuțe și trăgându-mă de păr din când în când. Râsul lui cristalin a umplut camera la vederea mea și am întins mâinile spre el. L-am așezat pe burta mea și continua să se joace cu șuvițele mele de păr.

— Îi place la nebunie părul tău!

Abia acum observasem că și Davis era aici și mă întrebam de cât timp erau aici, privindu-mă cum dorm.

— Da! Are o slăbiciune pentru părul lung. Bună dimineața !

— Bună dimineața și ție!

— Sunteți demult aici?

— Nu știu. Când m-am trezit, Edward era treaz și după ce-a mâncat, am venit aici.

Deși mă simțeam obosită, găseam o fărâmă de stabilitate pentru Edward. Aseară am pierdut timpul bătându-mi capul cu fel și fel de prostii și am pierdut noțiunea timpului. L-am privit pentru o secundă pe Davis, observându-i părul rebel din cap și mirosul proaspăt de gel de duș, semn că făcuse baie recent. Pantalonii lui de trening stăteau, ca de fiecare dată bine, turnați pe el și tricoul alb ce se mula perfect pe corpul lui bine lucrat.

— Ești bine?

— Da ,de ce n-aș fi?

— Nu arăți bine și ai slăbit vizibil! Ești sigură că nu ai nimic?

— Încerc doar să mă acomodez, nu-ți face griji!

Am zâmbit fals și mi-am reluat privirea spre îngerul meu de copil. Știam că Davis nu mă crezuse, dar nu voiam să își facă griji pentru mine. Avea dreptate. De când am venit nu mâncasem mai nimic și am băut ceaiuri cât n-am băut toată viața mea. Mă simt într-un stres total și sunt dată peste cap în totalitate.

— Hai să mâncăm, micul-dejun ne așteaptă!

— Ok, dă-mi cinci minute!

— Te aștept jos cu Edward!

După ce Davis ieși din cameră, m-am ridicat din pat. O stare de amețeală mă cuprinsă și a trebuit să îmi găsesc sprijin undeva. Privirea mi se încețoșă dintr-o dată și m-am așezat din nou pe pat. Am pus mâna la inimă și o simțeam bătând nebunește. Am încercat din nou să mă ridic, reușind să ajung la baie, ținându-mă de perete.

Am scos un scâncet la vederea siluetei care oglinda mi-o arăta. Fața îmi era ușor palidă și slăbită. Noroc că aveam părul negru, dând mai multă culoare corpului meu. Mi-am clătit fața cu apă rece și m-am sprijinit câteva secunde de chiuvetă.

Cu chiu cu vai am reușit să fac un duș scurt și cred că întârziasem mai mult de cinci minute. Mi-am tras repede câteva haine pe mine și am ieșit din cameră inspirând și expirând aerul din plămâni. Mă țineam de balustradă si coboram ușor scările având grijă să nu mă împiedic acum. Davis era deja la masă și se juca cu Edward.

— Hei, ești bine? Voiam să vin după tine.

— Da.

Davis

Știam că nu era bine deloc. Fața ei palidă și trasă o trăda. De când a venit aici, nu am văzut-o să mănânce normal, ba chiar a sărit peste câteva mese. Pe zi ce trecea slăbea considerabil și începusem să îmi fac griji pentru ea.