Atracție fatală

Edward

Maddy

      — Patetic! Ce naiba nu îi spune odată pentru totdeauna adevărul. Îl iubește și punct!

Filmul pe care îl vizionam cu Alfred mă făcea să sparg tv-ul. Îmi mângâiam burtica deja mare cu o mână și cu cealaltă mână înfulecam pop corn. Eram deja în luna a opta și aflasem că e băiețel. Bebelușul meu a fost tare activ. Am avut pofte zi de zi, trimițându-l pe săracul Alfred la ore târzii în noapte după pepene roșu sau dulciuri care conțineau ciocolată. Într-o noapte, am avut poftă de lasagna, așa că Alfred a fost bucătarul meu part-time în tot acest timp.

Nu cred că aș avea cum să îi mulțumesc lui Alfred pentru tot ce-a făcut pentru mine. Mi-a oferit, practic, un cămin. M-a acceptat în apartamentul lui cu burta la gură. Mi-a făcut toate poftele și s-a comportat ca un adevărat bărbat.

Trecuseră atâtea luni de când viața mea a luat o întorsătură drastică, încât mă speria. Încă sunt marcată de infidelitatea omului pe care îl iubesc. Chiar și după atâta timp, îl iubesc. Davis mi-a oferit o relație cu de toate. Iubire, posesivitate, gelozie, copilărie și la sfârșit infidelitate. Nu am înțeles nici până acum de ce a ales să facă gestul ăsta, dar m-am lăsat păgubașă din a mă întreba.

— Maddy, nu mereu este cum vrem noi. Iubirea e...complicată.

— Hm, mi se pare mie sau ai uitat să îmi spui ceva?

Alfred se încruntă și pică pe gânduri. În tot acest timp, nu venise cu nicio fată și nici noaptea de acasă nu pleca. La un moment dat, mă gândeam ca e chiar gay. Dar apoi îmi amintisem că era prieten cu Davis. Și amândoi erau doi playeri.

— Mnu chiar.. nu contează!

— Alfred, nu te-am văzut până acum cu nicio fată. Mă refer, de când am venit eu. Sper că nu te-am încurcat cu ceva.

— Nu, Maddy! Iubesc, dar sentimentele nu sunt reciproce. E prima dată în viața mea când sunt îndrăgostit cu adevarat. Dar ea e... rezervată, să zic.

— De unde știi? Poate și ea te place și așteaptă să faci tu primul pas. Trebuie să comunici. Altfel, nu ai de unde să știi.

— Vorbești serios?

— Da! Adică, ce poate fi așa rău în a-i destăinui ceea ce simți?

— Respingerea.

— Prostii. Cine te-ar respinge pe tine, fii serios!

Și chiar spuneam adevărul. Alfred era un bărbat frumos. Visul oricărei fete. Părul lui șaten și ciufulit îi  dădeau un aer sexy, ochii ciocolatii în care te puteai pierde cu ușurință în ei.

— Las-o baltă! Sunt bine așa.

Am dat din umeri și mi-am umplut din nou gura cu floricele. După ce filmul luase sfârșit și după ce am tras o serie de înjurături înfundate, provocând râsul isteric al lui Alfred, am intrat în camera mea. Aveam o sarcină destul de obositoare. Mă termina fizic. Am îmbrăcat pijamalele mele pufoase, deoarece Londra era capricioasă. Septembrie deja bătea la ușă, iar vremea de afară era mohorâtă. Am tras pătura pe mine și am încercat să îmi alung gândurile care mă măcinau de câteva luni încoace. Trebuia să încerc să îl uit pe Davis. Am plâns primele luni seara, ca Alfred să nu mă vadă, dar cu timpul ce sarcina mea evolua, nu puteam să mai fiu tristă. Nu voiam să îi dau starea mea și baiețelului meu. Așa că am încercat pe cât posibil să îmi alung gândurile despre Davis. Alfred mă ajuta și el, făcându-mă să râd sau vizionând o serie de filme de comedie. Mi-am mângâiat ușor burtica și am închis imediat ochii, căzând într-un somn adânc.