Boboaca timida

Capitolul 11

Fac un dus rapid si ma îmbrac în ceva comod.Ma gândesc la Robert.Ar trebui sa ma sa simt rău ca i-am dat o palmă si ca am plecat,dar nu ma simt rău, ma simt amuzată.O sa rad putin de el, chiar daca il plac.Abia astept ziua de maine sa vad ce o sa-mi zică.Daca ii voi da ocazia,desigur.

E dimineata.Ma îmbrac cu o fusta evazata de culoare roz deschis cu flori ,un maiou alb mulat băgat in fusta si o pereche de tenesi albi.Ies din casa si merg spre scoala fericita.Merg singura pe drum cu zâmbetul pe fata si incep sa devin serioasa,deoarece lumea se uita la mine,dar degeaba ,zambetul apare din nou fara sa-mi dau seama.

Ajung la scoala si il vad pe Robert stand singur pe banca.Îmi vine sa rad,dar ma țin serioasa si merg spre clasa.Nu o sa ies din clasa azi, voi astepta in clasa sa vad daca Robert va veni la mine.

Robert

Toata ziua m-am gandit la Antonia.Nu am vazut-o la scoala deloc.As vrea sa vorbesc cu ea.Sa imi cer scuze daca a deranjat-o sarutul meu sau orice altceva.Nu vreau sa fie supărată pe mine.O sa o întreb pe fata cu care sta in pauze daca este la scoala.

-Buna, sunt Robert!
-Buna, Robert!Eu sunt Beatrice.
- Am vrut sa te întreb daca prietena ta Antonia este la scoala.

Antonia

Primesc un mesaj de la Beatrice.I-am povestit ce s-a intamplat cu Robert si ce vreau sa fac.Îmi spune ca Robert a intrebat-o daca sunt la scoala.Ii trimit mesaj cu ce sa zică.

-Da ,Antonia este la scoala,dar e foarte nervoasă si supărată.Stau intr-o banca cu ea ,dar mi-a zis sa ma mut de acolo ca vrea sa stea singura.Nu stiu ce e cu ea.Mi-a zis doar ca a suparat-o un băiat foarte tare si ca nu mai vrea da vorbească cu el.Altceva nu stiu.Nu a vorbit cu nimeni toata ziua.
-Asa..multumesc..eu o sa plec..

-Repede!Ce a zis Robert?eram asa curioasă.
-Anto ,sa-l fi vazut.Era asa agitat si când am zis ca esti supărată pe un băiat si nu mai vrei sa vorbesti cu el era asa dezamăgit.si rade.
-Foarte bine.Asa si trebuie.
-De ce esti asa cu el?Nu ziceai ca il placi si ca ti-a zis ca e indragostit de tine.
-Chiar de asta Beti.E primul băiat de care imi place ai cu care am iesit la intalnire.Mi-a zis ca e indragostit,dar nu stiu daca a vorbit serios.

Orele au trecut repede.Ies din liceu,dar cineva ma striga.Ma întorc in spate si il vad pe Robert cu haina si ghiozdanul in mana alergând după mine.Ma întorc cu o faţă supărată si grăbesc pasul,dar ma ajunge.

-Antonia, trebuie sa vorbim!
-Ba nu.
-Ba da, te rog asculta-ma!Imi cer scuze daca..
-Rooobiii, aici erai.

Robert e întrerupt de prietena lui cea mai buna, Helen.Ce cauta ea la liceu?

-Helen,vorbim mai tarziu.
-Dar am venit la liceu ca sa îți țin companie pe drum.
-Vad ca esti ocupat.Pa,Robert!
-Antonia, asteapta!

Îmi spune sa astept si vine spre mine,dar Helen il prinde de mana si ii puteam citi pe buze când a spus ":Las-o!E o răsfățată." Incep sa o urăsc pe fata asta.Răsfățată e ea.Nu ma cunoaste deloc.

Robert

Ajung acasa si ma gândesc la Antonia. Sper ca nu a vorbit serios când a zis ca nu mai vrea sa vorbeasca cu mine.O plac si sunt îndrăgostit de ea.Am avut relații pana acum,dar ea e ceea ce caut,deoarece nu e ca restul fetelor.Toate fetele cu care am fost voiau sa imi atraga atenția.Se machiau mereu, se îmbrăcau in asa fel încât sa atraga priviri si aveau un comportament fals.Niciodata nu mi-am dat seama de cine sunt ele cu adevarat,dar Antonia,ea e ceea ce caut.Nu se machiaza si daca o face nu e ceva mai mult de un ruj care ii pun în evidenta buzele mari si groase.Nu are un comportament fals.Se comporta exact cum e ea mereu si datorită simplitatii ei o plac mult.Părul saten si ochii ei negrii imi apar in minte mereu când închid ochii.E asa frumoasă.O sa vorbesc cu ea si o voi face sa ma ierte.