Capitolul 21

1.7K 96 12
                                    

-Robert, te asteptam!
- Sigur ca da ,Roger.

Se uita la mine si la Kevin parca cu ură si se asează in fata mea.

Chelnerul isi face simtita prezenta prin a ne intreba ce servim.Kevin ma întreabă cu un zâmbet pe fata ce as dori sa comand asteptând sa ii răspund.

Robert se uita in continuare urat la noi si faptul ca face asta ma face sa ma simt incomodata.

Spun ce as dori sa comand ,dar mai bine nu comandam nimic.Era mult mai bine ca eu si Kevin sa plecăm de aici.

Chelnerul il întreabă politicos si pe Robert ce ar dori.

-Nu stiu ,nu m-am decis încă.

Robert striga la chelnerul politicos din fața noastra si acesta pleaca în cele din urma.Chiar nu inteleg de ce a reactionat asa.Putea sa spună pe un ton mai calm.

Robert devenea foarte enervant.Probabil lui Roger ii pare rău ca m-a chemat.Eu si Kevin am decis sa plecăm de acolo.

Am lasat-o pe Beti împreună cu prietenul ei si Robert.Chiar voiam sa ies împreună cu ei ,dar nu mai puteam sa stau acolo mai ales ca nu stiam ca va veni si Robert.

Am ajuns acasa si după cateva ore am sunat-o pe Beti.Nu voiam sa fie supărată pe mine ca am plecat si am lasat-o acolo.Din fericire nu era supărată.

Dupa cateva zile in care Robert se ținea după mine spunandu-mi ca nu are nimic cu Helen si vrea sa ne impacam, s-a împăcat din nou cu Helen si acum păreau ca se iubesc mult.

Ziua îndrăgostiților se apropia, iar Kevin mi-a zis sa vin la locul unde era lacul acela , unde ne întalneam de fiecare data.Ala e locul unde am avut primul sărut cu Kevin si e un loc special pentru noi, iar peisajul era încântător.

Dupa ce m-am pregătit, eram gata sa plec.Inima imi bătea tare de parca eram la prima intalnire.De fiecare data când ma întâlnesc cu Kevin inima imi bate cu putere.Simt ca ma iubeste si eu il iubesc pe el si imi pare rău ca nu mi-am dat seama mai devreme.

Am ajuns acolo si il vad pe Kevin privind lacul stand cu spatele la mine.Ii pun mana pe umăr si se intoarce încet.Raman surprinsă când vad buchetul mare de trandafiri din fața mea.Era imens.Un zâmbet ii apare pe față.

-Asta sunt pentru tine! Sper sa-ti placa.
-E superb!

Cum sa nu imi placa mai ales ca buchetul imens din fața mea e dăruit de el?

Dupa câteva ore petrecute cu Kevin, am mers acasa si eram atât de fericită încât nu ma puteam opri din a zâmbi.Voiam sa ii povestesc mamei, dar in ultimul timp e foarte ocupată.Mereu o găsesc in fața unor foi pe care scrie si se uita peste ele de o grămadă de ori.

Am sunat-o pe Beti si i-am zis sa iesim maine după ore.Nu am mai petrecut timp cu ea si lucrul asta nu imi place.Mi-a zis ca vor veni si cativa prieteni de a ei din liceu.Ea avea mulți prieteni, iesea des si isi făcea prieteni peste tot, in schimb eu o am doar pe ea ca prietena.

-Buna!Scuzati-ma ca am întârziat!
-Nu-i nimic.Stai linistită,Antonia!

La masa mai erau cateva persoane.Erau trei fete si doi băieți.

-Ei sunt Adela , Ana, Abygail ,Bogdan si Tim.

Dupa ce Beti ne-a facut cunostinta am inceput sa ma inteleg bine cu toți.Erau de treaba si prietenosi.Ei erau cu un an mai mare decat noi ,mai putin Adela care era de aceeasi varsta cu noi.

Lunile au trecut repede si eram deja in luna mai.Aveam mai multi prieteni si ma intelegeam foarte bine cu ei.Eu si Kevin eram încă împreună si relația noastra era perfecta.Pana când..

Boboaca timidaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum