Boboaca timida

Capitolul 15

Ma trezesc si ma uit la ora.Era aproape 12.Oare de ce nu m-a trezit mama?Cobor lenesa scarile.Încă imi era somn.Mama nu era acasa.Îmi pregătesc singura mâncarea si mănânc uitându-ma in gol.Ma gândeam la cele întâmplate ieri.Imi era jena de mama ca am plecat asa si probabil am facut-o de rusine in fata colegei, dar ea imi zicea ca nu e nimic si pot sta linistita in privința asta.

Termin de mâncat si urc scările cu acelasi lene cu care le-am si coborat.Ma trântesc în pat si ma gândesc la Robert.Cel mai mare noroc e ca scoala va începe în 2 săptămâni ,iar Robert va fi mai ocupat cu scoala si nu petrece atât timp cu Helen.Ea era la alt liceu,iar asta ma bucura nespus de mult,dar..cu ce folos daca ei se vad zilnic?Off, sunt asa trista,iar el..probabil nici nu ii pasă.Sunetul telefonului meu anunțând ca am un mesaj ma face sa tresar.Il iau si citesc mesajul.E de la Robert.Îmi spune ca vrea sa ne intalnim si mi-a trimis un mesaj ,deoarece era sigur ca nu ii voi răspunde daca ma suna.Nu bag in seama mesajul si trântesc telefonul pe pat lăsându-ma usor pe perna cea moale.Nu ma pun bine ca iar primesc un mesaj.E tot de la Robert. Îmi spune sa ies afara.Pai..ce altceva sa fac?Ies afara.In fata casei mele era el cu un buchet frumos de trandafiri rosi.

-Buna!Uite..stiu ca esti suparata pe mine si astepti o explicație asa ca m-am gandit ca e mai bine sa vorbim fata in fata.Uite!Asta e pentru tine.

Îmi întinde buchetul de trandafiri cum numai el stie mai bine.Il privesc mirată si ironic in acelasi timp.

- Sigur!Ce frumos e! Acum te voi ierta, de fapt nu.Nu am de ce sa te iert.Nu am nevoie de nici o explicatie.Eu am fost de vina ca am venit acolo si v-am vazut.Doamne, cum de nu mi-am dat seama?

Ma priveste mirat la auzul spuselor mele.

- Tu iti bați joc de mine?!Ce credeai?Ca daca vi cu un buchet de trandafiri o sa fie totul bine?
- Nu, tocmai de asta eu..
-Lasă!Nu trebuie sa spui nimic.
-Dar vreau sa iti explic.Ei ai venit la noi si după ne-au  chemat la ei.Mama lui Helen si familia ei au stat putin la noi, a zis ca asteapta o colega de munca si ca ar mai sta la noi asa ca ne-a invitat si pe noi la ei.
- Si ce cautai cu Helen sus probabil in camera ei?
-Helen si-a uitat telefonul in camera si m-a chemat cu ea.
-Pai de ce nu zici asa?Si eu imi chem mama sau prietenii cu mine in camera când imi uit telefonul sau orice altceva.
-De ce esti ironică?Iti spun adevarul.
- De ce minti? Astept o explicație cat de cat normală si credibilă.
-Helen, te rog sa ma ierti.
-Poftim?Tocmai mi-ai spus Helen?

Se uita la mine rușinat si dau sa plec, dar ma întorc după buchetul cu trandafiri.Daca tot a venit cu el pana aici..

- Si preferam ca trandafirii sa fie albi.M-am saturat de trandafiri rosi.Nu sti absolut nimic.

Plec de acolo lasandu-l sa se uite la mine. Ceea ce tocmai am zis ca m-am saturat de trandafiri rosi am spus-o de parca am primit foarte des.Doamne,am primit o singura data si tot de la el si apoi..si daca primeam des si m-as fi saturat de ei de unde sa stie el?

Ajung nervoasă în camera mea si ma las pe patul moale.Ma gandesc sa o sun pe Beti si sa iesim undeva.Bineînțeles ca a acceptat.

Sunt cu Beti si ne gândim sa mergem sa bem un ceai.Frigul de afara imi face sa înghețe fiecare părticică a corpului meu,dar pe drum o vad pe nimeni alta decat Helen.Se uita la mine cu un zâmbet pe față si se îndreaptă spre noi.

- Ce e,Antonia? Tu si Robert v-ati despărțit?

Bineînțeles ca rade.Era fericită ca eu sufeream si eram trista.Dar nu ii voi da satisfacția asta.Ma uit la ea si ii zâmbesc.

- Nu, nici nu am fost certați ca sa ne despărțim.Ba chiar, azi a venit la mine cu un imens buchet de trandafiri.E asa atent cu mine.

De fapt buchetul nu era imens.Era oricum cu peste 5 trandafiri, dar nicidecum imens.Zâmbetul ii disparu de pe față si acum ma priveste cu ură.Pleacă nervoasă,iar acum eu eram satisfăcută de starea ei.Si totusi am de gand sa il iert pe Robert, asta daca ma va mai cauta.